Emil Boc, acest “Mutter Courage” al Clujului

Sigur că luând în calcul istoria politică a unui cetăţean care a străbătut întocmai drumul politic al d-lui Emil Boc, ca ulterior să te hotărăşti să candidezi la funcţia de primar al Clujului, e nevoie cel puţin de un curaj imens.

Sunt mulţi care ar aduce în discuţie aici, fără îndoială, alte "argumente", însă, pentru decenţa textului, eu n-am să le folosesc. N-am s-o fac, aşa cum nu am făcut-o nici când d-sa era primul ministru al României şi când o mare parte a populaţiei ţării folosea acest tip de argumente, cerându-i, în disperare, în mai toate oraşele ţării, demisia. Am considerat atunci că pentru un clujean nu se cădea să-l ataci pe omul care a trimis spre administraţia Clujului, poate, cea mai importantă sumă de bani, sumă care astăzi se poate vedea în autostrăzi, centuri şi nu în ultimul rând, în superba "Cluj Arena". Dar astăzi d-l Emil Boc vine în oraşul său să ceară votul cetăţenilor, pentru a le conduce destinele. Ca şi când d-sa n-ar fi fost prim-ministru atâţia ani, ca şi când peste noapte, populaţia Clujului ar fi devenit amnezică, iar d-sa, ca un Făt-Frumos, s-ar fi dat de trei ori peste cap, transformându-se într-o veritabilă "Mutter Courage" a PDL.

Cred că pentru cel care a fost pentru atâţia ani, totuşi, primarul Clujului, care şi-a părăsit oraşul pentru a deveni premier, alocarea acestor bani a fost singura sa legătură cu oraşul în care se-ntoarce azi. Ca orice politician plecat de la ţară şi "ameţit" de aerul tare al puterii, dl. Boc a început prin a nu-l mai interesa viaţa Clujului: nici un interviu în presa clujeană, nici un popas prin vreo redacţie, a vreunei media clujene, la nici una din vizitele, de-a lungul multor ani, în oraşul său. Semn că din mijlocul girofarurilor nu mai e interesant să mai vezi cum trăiesc jurnaliştii provinciali pe care altădată i-ai curtat atât de asiduu... Iar despre cum trăiesc oamenii care se informează prin intermediul acestor media, cred că pe dl. Boc subiectul l-a interesat prea puţin, înspre deloc. Probabil că, începând de mâine, dl. fost premier îşi va readuce aminte brusc numerele de telefon ale tuturor jurnaliştilor clujeni, îşi va aminti unde sunt redacţiile ziarelor şi televiziunilor, va fi dispus din nou la a fi popular (populist?), cu toţi.

Poate se va mira când va căuta ziare care în timpul "domniei" d-sale s-au închis şi când va întreba despre oameni care şi-au pierdut serviciile în presă. Poate va încerca să-şi amintească de câţi dintre aceştia şi-a amintit (şic!) d-sa şi pe câţi dintre ei i-a ajutat în timp ce era primul ministru al României. Şi cu siguranţă că în amintirea sa nu va exista nici un nume. Pentru că aceste nume n-au existat niciodată. Oricum, cu sau fără presa din Cluj, pe care dl. Boc "o respectă" şi "a respectat-o" întotdeauna, mai mult decât se cuvenea, curajul d-lui Emil Boc este de salutat. Mai mult ca sigur că media din oraşul nostru îi va răspunde d-lui Boc cu aceeaşi monedă în această campanie. Însă atribui un curaj peste limită d-lui candidat la Primăria Clujului pe nume Emil Boc, numai gândindu-mă că acesta vine aici să ceară voturile clujenilor. Şi nu mă gândesc că le cere doar pe ale membrilor partidului d-sale, PDL, deşi nici acestea nu par, în momentul acesta, suficient de sigure...

Mă întreb oare căror categorii sociale li se va adresa dl. fost prim-ministru în această acţiune, cum spuneam, demnă de "Mutter Courage" al politicii? Poate că d-sa va cere voturi muncitorilor şi celor din administraţie, cărora le-a tăiat salariile cu 40%, ducându-i în pragul traiului de subzistenţă, de pe o zi pe alta? Sau poate că va încerca să-i convingă să-i dea votul pe medici, cei sfătuiţi de la cel mai înalt nivel să-şi părăsească propria ţară, ca să nu moară de foame? Dar, de ce nu? Cred că la fel de bine se va putea adresa profesorilor, celor care abia mai trăiesc, la limita decenţei? Sau se va adresa, poate, pensionarilor, din care mulţi au "ieşit din sistem", la cimitir, din lipsa hranei şi medicamentelor, sau şi-au dat ultima suflare la poarta spitalelor închise de guvernul condus de d-sa. Ar mai fi şi miile de oameni rămaşi şomeri "mulţumită" modernizării Statului Român, pe care d-sa a întreprins-o în ultimii ani, clujeni care vor da, probabil, năvală să-l voteze. Dar să nu uităm: dl. Boc poate cere voturile actorilor, scriitorilor, profesorilor universitari, scoşi cu forţă la pensie (Dar nu. Greşesc. Pe aceştia i-a luat Canada, Germania, Franţa şi alte ţări care au nevoie de experienţa unor profesori universitari, chiar dacă ei au trecut de 60 de ani!), poate ale artiştilor, cineaştilor, ziariştilor, cărora prin intermediul Ministerului Finanţelor dl. Premier a dorit să le ia din banii munciţi un TVA, pe care aceştia nu l-au încasat niciodată.

Sau se va adresa muritorilor de foame, oamenilor lăsaţi pe drumuri după măsura închiderii a peste 200.000 de firme mici şi mijlocii, prin mâna şi mintea îngustă a fostului ministru Pogea? Sau mamelor cărora le-a luat din banii de creştere a copilului? Ori va cere votul handicapaţilor pe care i-a lăsat fără dreptul de a avea un însoţitor? Nu ştiu. Oricum, dl. Boc se poate baza în mod cert doar pe aceia pe care din poziţia de premier al României i-a ajutat, într-un fel sau în altul, sau pe clientela formată în jurul personajelor importante ale partidului, pe plan local, de care d-sa şi-a adus întotdeauna aminte...

Şi, bineînţeles pe sprijinul UDMR-ului şi politicenilor maghiari pentru care a trudit mai dihai ca Miklos Horthy şi Attila la un loc. Poate că nu va fi suficient, dar acel curaj despre care vorbeam la început îl va ajuta să ceară clujenilor voturi. Îi doresc succes. Însă nu ştiu dacă acesta îi va fi d-lui Boc îndeajuns ca să câştige Primăria Clujului.