Viaţa trece repede şi astfel de gânduri n ar fi rău să ne "poposească" minţile şi inimile mai des! Căci noi suntem centrul Lumii noastre, acolo unde vieţuim şi muncim. Iar dacă ne este mai bine sau mai rău, asta se întâmplă doar din cauza noastră. Acum 10 ani, alături de Rareş Bogdan şi împreună cu alţi câţiva tineri inimoşi am început ZIUA de CLUJ. Mi-i amintesc pe Bianca Boncu, pe Valentin Mălăescu, pe Călin Poenaru, pe Alin Golban, pe Silvia Pugna şi pe alţii, entuziaşti şi visători. Nu era puţin lucru să asumi un nume greu în presă scrisă, precum ZIUA...
M-am bucurat că aceşti oameni mai există şi tot cu ei ziarul merge înainte! E, totuşi, reconfortant, ca acum să faci planuri cu aceeaşi oameni cu care făceai asta şi acum 10 ani, la început! Eram puţini, nu eram câtuşi de puţin "esenţe", nici "mari spirite" jurnalistice (cum nu suntem nici acum!), însă cert e, fără a mai intra în detalii, că am reuşit să impunem pe piaţă media un produs de calitate.
După 10 ani în care totul s-a schimbat în România, pe viteză "repede înainte", după ce am trecut cu toţii prin toată "moda" timpurilor, străbătând era blogurilor personale, a site-urilor şi în sfârşit a Facebook-ului, cred că trebuie să ne întoarcem mai viguros şi mai atent către ziarul tipărit. Personal, fiind "expirat", am crezut întotdeauna în "print" şi probabil voi crede mai mult decât în orice altă formă de presă, în ziarul clasic, până în ultima mea zi. Mă bucur, aşadar, că relansăm azi pe piaţă, ajustat, şi revigorat, din toate punctele de vedere, ZIUA de CLUJ.
Trăim un capitalism pe care ni-l comandă alţii, din afara graniţelor ţării, trăim de 10 ani un dezastru politic şi, pe fondul acesta, o imensă dezagregare a propriului popor. În presa din ultimii 10 ani, ca şi în societate, nu vedem altceva, conform trendului colectiv şi în strânsă concordanţă cu trăsăturile firii umane, decât viclenie, apăsarea forţei, imoralitate, egoism şi răutate, adeseori chiar ură. Aspecte care sunt chiar baza sistemului capitalist, pe care, complet nepregătiţi, în 1989, ieşind dintr-un socialism idiot, l-am adoptat.
Nu caut vinovaţi, nu vreau să dau lecţii nimănui. Doar constat câtă dreptate avea Constantin Noica, vorbind despre cum trebuie să scriem: "Trebuie scris cu gândul la cititorul care încă nu s-a născut şi care, probabil, se va naşte în viitor. Acela trebuie să te înţeleagă şi să te aprobe. Numai asta înseamnă să scrii cu adevărat!" Şi tot Noica, vorbind despre "întru", sau despre "limita care nu limitează". Poate că această experienţă a noastră, din cei 10 ani care au trecut, se aşază într-un exemplu de cerc care se închide, propunând, totodată, un alt fel de deschidere, poate că am ajuns la o limită, fără de care nu ar fi fost posibil un alt început. Vom vedea.
Până una-alta, iată, ZIUA de CLUJ, vă aşteaptă pe tarabe. Vă vom însoţi, dragi clujeni, în vieţile dvs, în zilele cu ploaie şi soare, cu vânt şi ceaţă, în zilele cu bucurii şi cu tristeţi, încercând, atât cât putem noi, să facem parte din timpul dvs şi, dacă putem, să vă facem viaţa un pic mai bună. Iar eu, personal, aş vrea că din 10 în 10 ani să pot scrie câte un mic text de felul acesta în ediţia "print" a ziarului ZIUA de CLUJ. Christos a înviat!
