Cum şi de ce am făcut un radio la Cluj. Realitatea din realitate

E simplu. Radioul, după mine, trebuie să fie un loc unde ascultătorii să (se) regăsească.

În mare, asta ar însemna că fiecare dintre noi, oameni singuri, aşa cum suntem şi vom fi în fiecare moment intim al vieţii noastre, până în ultima noastră clipă, se poate regăsi într-un crâmpei fugitiv de realitate. Întâmplător sau nu, numele postului lansat recent este Realitatea FM - 92,8.... Ce fel de realitate ne dorim, care dintre realităţile pe care alegem să le trăim este cea bună? Asta e, într-adevăr, o întrebare bună. Nu vorbesc aici despre şi nici acelora care au certitudini. Ei sunt salvaţi: ştiu întotdeauna ce anume e bine pentru ei, ştiu ce să aleagă, ştiu unde o să ajungă.

Fac o paranteză şi spun că ieri, în emisiunea mea, care poate fi ascultată în fiecare zi, de la ora 17:00 la 18:00, l-am avut invitat pe Tudor Giurgiu, celebrul regizor şi director al nu mai puţin celebrului festival de film "TIFF", iar acesta a punctat faptul că se îndoieşte de tot, de existenţă, de artă, de oameni, aşa cum i se întâmpla şi acum 20 de ani. Am rememorat acele timpuri în care ne-am întâlnit şi am filmat împreună drama satelor părăsite de saşi în exodul lor început în timpul lui Ceauşescu; ne-am bucurat că nici unul dintre noi n-a avut "certitudini" în ce îl priveşte în toţi aceşti ani, şi ne-am păstrat intactă "îndoiala", care, - am fost amândoi de acord -, ne-a adus acolo unde suntem acum. Revenind la Radio: aş dori mult să putem face în aşa fel, încât cei care ne vor asculta să-şi găsească în ştiri, emisiuni, talk-show-uri bucata aceea de realitate care să-i facă să se poată îndoi; să-i pregătească, atât cât o poate face un radio, să-şi verifice propria realitate imediată. Să ţină seama de ceea ce se întâmplă în viaţa oraşului şi în segmentul acela în care vieţile noastre se intersectează cu cea publică. Şi nu numai.

Vom avea invitaţi care să aibă întotdeauna ceva de spus. Pentru că uneori câteva cuvinte, o frază, o emisiune şi amintirea ei îţi pot schimba unele decizii, câteodată foarte importante în viaţă. Trăim vremuri foarte tulburi. Avem de multe ori senzaţia că "întâmplările" vieţii noastre seamănă între ele. Eu cred că nu este aşa, sunt anume situaţii în viaţa unui om care nu seamănă deloc şi nu vor semăna niciodată cu toate celelalte pe care le-am trăit sau le vom trăi. A le pierde sau a le fructifica este esenţial. Or, dacă o emisiune, o melodie, amintirea ei, zicerea unui invitat, povestea altuia sau chiar analiza unor situaţii date te pot face pe tine, ca ascultător, în maşină, la bucătărie, la muncă sau oriunde altundeva să reconsideri un act, să revalorizezi o situaţie, cred că asta se cheamă că s-a întâmplat un lucru imens. Un radio bogat e cel care se ocupă cu tot ce îl poate ajuta pe "celălalt" să se regăsească în programele oferite. Noi asta ne propunem. Lucrez alături de oameni tineri şi inteligenţi şi care, din ce am văzut, au suflete frumoase.

Cu toţii ne dorim să fim, cumva, un "far", pierdut undeva într-o mare gri cuprinsă de furtună. Un far clipeşte şi salvează marinarii. Le arată direcţia. La fel visez şi visăm cu toţii din echipă: ca atunci când în viaţa ascultătorilor noştri e furtună ei să poată găsi la noi luminiţa aceea intermitentă. Vrem să fim paznicii acelui far, să-l ţinem tot timpul aprins: ştiri, muzică, "matinal", emisiuni pe diverse teme, un pachet simplu, aşa cum au militarii paraşutaţi, "de subzistenţă", care să-i ţină în viaţă şi să le reconfirme că cineva se gândeşte la tot ceea ce se gândesc şi ei. O ştire, o vorbă bună, o melodie caldă, un răspuns la telefon, o convorbire: iată cum clipeşte farul. Cu calm şi cadenţă, aruncând spre oameni lumina care să le dea curaj şi azi, şi mâine, şi întotdeauna... Am răspuns de ce am făcut un radio care să aibă în vizor ceea ce se petrece zi de zi la Cluj. Cred că oamenii au nevoie să ştie cât mai mult despre oraşul lor. Un astfel de post de radio slujeşte atât cetăţeanul, cât şi dezvoltarea conceptului cultural de "loc-locuire".

Sunt mulţi care iubesc oraşul acesta şi nu l-ar părăsi niciodată. Eu sunt unul din aceşti oameni şi cred că importanţa "locuirii" locului pe care îl iubeşti e cumva esenţială în devenirea ta şi a celor pe care îi îndrăgeşti. Nu poţi vorbi despre oraşul tău decât româneşte, şi doar cunoscându-l prin "metoda" limbii române. Căci nu poţi face o declaraţie de dragoste adevărată, decât în limba ta, în care te-ai născut şi trăieşti. Nu poţi dialoga şi nu poţi înţelege profunzimi adevărate, decât în limba ta. Cum cred în tot ce am scris mai sus, cu toţi colegii mei cu care ador să lucrez, chiar dacă ne despart nişte ani şi nu numai, am hotărât să mergem înainte împreună pe acest drum. Am vorbit cu ei despre imensa responsabilitate pe care ne-am luat-o. N-am văzut nici o umbră de ezitare în ochii lor. Şi atunci, nu-mi rămâne decât să vă rog să ne ascultaţi: Radio Realitatea FM Cluj - 92,8! Vă suntem aproape. O să vă fim alături!

Ascultaţi-ne şi ne vom cunoaşte mai bine între noi - străini ai vieţii -, ne vom cunoaşte ca oameni, ca români trăitori în România aceasta, chiar dacă mai săracă şi mai tristă, ne vom re-cunoaşte, vom râde şi plânge împreună, ca locuitori ai celui mai frumos oraş de pe Pământ... Fiindcă, până la urmă, asta e realitatea din lăuntrul realităţii pe care am ales-o!