Proba o constituie cele două volume de editoriale ale subsemnatului, "Vremea hienelor" - editura Presa Universitară Clujeană şi "Cum a murit România, cum am murit eu" - editura Eikon. Am scris despre acest om încă din ziua când cu lacrimi de crocodil, şantajându-l pe dl. Stolojan, şi-a anunţat candidatura la Preşedinţia României. Cred că a fost destul. Cine a avut urechi de auzit, ochi de văzut şi viaţă de pierdut a avut ocazia şi nefericirea de a trăi şapte ani avându-l drept reprezentant al Statului Român(şi nu şef al Statului, aşa cum adesea se spune!) pe dl. Traian Băsescu. Unde ne aflăm în acest moment, când întreaga ţară îi cere acestuia demisia, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, dar mai ales din punct de vedere al democraţiei, pentru care au murit, totuşi, în decembrie 1989 atâţia oameni, nu mai spun. Ştiţi şi dvs., cititorii mei, prea bine. În momentul în care scriu aceste rânduri ştim cu siguranţă că Parlamentul - cea mai importantă instituţie a Democraţiei - a fost anihilat şi asasinat prin crearea, prin şantaj, a UNPR, că instituţiile de forţă ale ţării sunt toate stăpânite şi dirijate de la Cotroceni. Ştim, dacă ieşim la manifestaţie sau dacă privim la televizor, că ne-am reîntors, tragic şi dureros, la "democraţia bâtei".
Cu toate astea, acum îmi dau seama că d-lui Băsescu nu-i pot reproşa mare lucru. În schimb, le pot reproşa intelectualilor care l-au însoţit şi îl însoţesc, tot creditul şi numele, de multe ori cunoscut şi celebru, pe care l-au pus în slujba unui personaj aşa cum este dl. Traian Băsescu. Unii au făcut-o pentru bani, pentru funcţii, alţii pentru ca opera lor să poată fi tipărită în mii de exemplare, unii pentru burse şi posturi în străinătate, alţii doar pentru a fi băgaţi în seamă de aceşti "boieri ai minţii", care i-au oferit cadou preşedintelui însuşi creditul lor şi al numelor lor. Pe ziariştii pro băsişti, care şi azi, când întreaga Românie îl anatemizează pe dl. Băsescu, încearcă să-l salveze aşa cum pot pe la posturile tv sau ziarele unde lucrează, îi înţeleg, de asemenea. Trebuie să plătească, cumva, banii pe care ani de zile i-au încasat pentru proslăvirea şefului suprem... Dar oamenii - miile, milioanele de oameni care au suportat ani şi ani de zile această dictatură de catifea? Pe cine să fie, totuşi, supăraţi? În nici un caz pe dl. Băsescu. Asemeni unui Laocoon modern, şi-a ucis toţi fiii care au crezut de-a lungul timpului în el. Începând cu cârpele de şters pe jos Andrei Pleşu şi Familia Săftoiu şi terminând cu cei "executaţi" pe ghilotina de scrum a DNA-ului. Traian Băsescu şi-a ucis propriul partid, PDL. L-a ucis pe dl. Emil Boc, transformându-l într-un executant decerebrat, fără nici un pic de personalitate. A ucis România aducând în primele rânduri ale guvernării cei mai slab pregătiţi politicieni ai partidului, dar şi pe cei din UDMR şi partidul "tomberon" al şantajaţilor d-lui Gabriel Oprea.
A distrus România scoţând din poporul ei tot ce putea avea acesta mai rău: şantajul, mitocănia, murdăria umană, curvăsăria afişată public, necinstea, furtul. Demagogia şi, nu în ultimul rând, frica. Or, în condiţiile astea, România nu se putea îndrepta decât spre dezastrul moral şi economic. Este, cum am spus, ultimul text în care mai pronunţ numele d-lui preşedinte. Fiindcă nu pe d-sa îl consider vinovat pentru dezastrul României. Adevăraţii vinovaţi sunt, totuşi, cei care, în faţa unui popor lipsit de continuitatea democraţiei şi de cultură civică, l-au girat pe acesta. Cei care au spus poporului că da, acesta este viitorul, că da, în el trebuie avută încredere. Vinovaţii cei adevăraţi, vinovaţii din spatele vinovaţilor sunt marii "boieri ai minţii". Grupul "lărgit" din jurul d-lui Liiceanu, Pleşu, Patapievici. Aceştia sunt cei care, dacă cineva se va obosi să-i întrebe, vor trebui să spună acestui popor, care a avut încredere în ei, de ce au fost aduşi în situaţia în care au ajuns astăzi. Nu ştiu ce vor răspunde marii "corifei" ai neamului, dar dacă de data asta memoria românului nu va fi, ca de obicei, tot scurtă, atunci întrebările care se vor pune vor fi esenţiale pentru a înţelege de ce am ajuns aici...
Să nu ne înşelăm singuri! Dacă aceşti "minunaţi" intelectuali n-ar fi existat, dacă lumea nu s-ar fi lăsat momită de elegantele lor osanale dedicate d-lui Băsescu, clamate în public din dorinţa lor gregară şi la fel de scelerată precum persoana celui căruia îi erau dedicate, dorinţa, altfel atât de omenească, de a fi mai bogaţi, mai traduşi, mai celebri, de a fi purtaţi la sfat cu aeronava prezidenţială, mai bogaţi, prin funcţiile în statul român oferite ca monedă de schimb, n-ar fi existat un PDL, un Băsescu sau un guvern Boc. Crima abominabilă a acestor domni luminaţi şi prea îndrăgostiţi de propria lor persoană este aceea de a fi ucis şi anihilat orice urmă de societate civilă, singura care ar fi putut scăpa România de acest blestem. Şi asta nu li se va putea ierta niciodată.
Nu scriu cu plăcere acest text şi mă grăbesc să închei, deci, spunând că nu dl. Băsescu şi PDL sunt vinovaţi. Nu ei au trădat. Trădarea a fost a intelectualilor publici. A unei importante părţi a ei. Ei au minţit cu bună ştiinţă poporul român. Cu voia şi cu sprijinul lor, poporul român a fost copleşit de minciună. Cu sprijinul lor direct, dictatura şi mizeria umană, ura, dezbinarea, frica şi sărăcia au pus din nou stăpânire pe România. Renaşterea fenomenului Piaţa Universităţii este Pasărea Phoenix a societăţii civile pe care au ucis-o ei. Va trebui să ştim de acum încolo să ne protejăm societatea civilă ca să nu mai poată fi cumpărată pe viitor de nici un om politic şi să nu fie vândută de nici un alt intelectual. Aşa să le ajute Dumnezeu!
