Din 2012 încoace, Institutul de studii iudaice a trebuit să se desprindă de Universitatea Babeș-Bolyai, dar a supraviețuit grație intervenției binefăcătoare a unui suport venit din țări vecine și din Japonia. Pe de altă parte, Programul de studii iudaice al institutului pe care îl evoc aici a fost cel mai bun de la Viena și Budapesta spre Răsăritul european și a fost recunoscut caatare. Recent, s-a tipărit și se află la dispoziția cititorilor, cu sprijinul amintit, volumul douăzeci al anuarului de relevanță internațională „Studia Judaica”, primul număr editat în condițiile noului mecenat. Publicarea oferă ocazia unei evocări ce marchează sfârșitul unei istorii și începutul alteia.
Generației mele i-a revenit, cum am arătat în alt loc (vezi volumul Andrei Marga, Frații mai mari. Întîlniri cu iudaismul, Hasefer, București, 2009), datoria de a argumenta și în România pentru o nouă înțelegere a iudaismului și a osmozei dintre iudaism și creștinism și de a adopta schimbări în consecință. Venisem de la studii în Germania Federală, unde cel care este acum cel mai profilat filosof al lumii, Habermas, arătase cât de profundă a fost împletirea filoanelor german și evreiesc în cultura germană și cât de multă dreptate a avut Gershom Scholem când a inițiat valorificarea cuprinzătoare a moștenirii culturale străvechi a evreilor. Ca decan al Facultății de Istorie și Filosofie (1990-1992), am fost contactat de fostul rabin neolog al Clujului interbelic, devenit între timp profesor la New York, Moshe Carmilly - Weinberger.
Asistat și susținut de regretatul Pompiliu Teodor, de la catedra de istorie medievală, am luat decizia creării „Institutului de Cercetare a Istoriei și Culturii Evreilor din România”, care avea să primească în titlu, nu peste mult timp, adăugirea „dr. Moshe Carmilly”). S-au reunit imediat elementele cheie pentru start: program de studii, program de cercetare, burse la Ierusalim, sediu. În 1994 (prin ordinul nr. 8282, din 18 octombrie 1994), ca rector al Universității Babeș-Bolyai, am luat decizia înființării institutului, prin procedurile legale necesare, și am încredințat direcțiunea celui care avea să devină, prin anvergura și soliditatea scrierilor date până astăzi, cea mai prestigioasă personalitate din România în domeniul istoriei Transilvaniei, în succesiunea lui David Prodan și Ștefan Pascu. Este vorba de profesorul Ladislau Gyemant.
Institutul clujean de studii iudaice a organizat, în scurt timp, pregătirea studenților la nivelele de licență, master, doctorat, a editat revista amintită, a acordat burse de studii, a devenit gazda unor sesiuni științifice de cel mai înalt prestigiu internațional, cu participarea specialiștilor de vârf în domeniu. Shlomo Avineri, Robert Wistrich, Evelyne Goodman-Thau, Moshe Idel, Carol Iancu, Marele Rabin al Franței Rene Samuel Sirat sunt doar câteva exemple. Retroactiv, se poate spune că Institutul de Studii Iudaice a devenit un reper internațional. Asistența, inclusiv financiară, din țări de referință a fost adecvată, încât și la urmă, în chiar separarea de Universitatea Babeș-Bolyai, fundațiile de sprijin din SUA au trebuit să retragă un important depozit financiar și să-l redirecționeze.
Institutul clujean s-a concentrat asupra reconstituirii istoriei evreiești din România. Aria s-a extins dinspre Transilvania spre Bucovina și Moldova, de dincoace și de dincolo de Prut. Multe dintre contribuțiile pe care colaboratorii săi le-au adus rămân referințe în temele abordate. Sesiunile științifice internaționale și unii colaboratori au abordat cu succes și temele aportului evreiesc (prin Isaak Luria, Moshe ben Maimon, Moses Mendelssohn, Karl Rosenzweig, de exemplu) în formarea culturii europene și dezvoltarea ei. Colecția revistei „Studia Judaica” și publicațiile internaționale ale colaboratorilor stau mărturie.
Institutul de Studii Iudaice din Cluj-Napoca a fost amplasat, în urma achiziționării de către universitate a unei foste Sinagogi (casa Chas Evra, destinată, din 1898, studiilor talmudice), în clădirea acesteia, în care s-a amplasat și un bust al lui Albert Einstein, alături de o bibliotecă specializată. La inaugurarea clădirii în noua ei folosire, în 17 iulie 2002, rectorul Universității Babeș-Bolyai a exprimat oficial recunoașterea obligației culturale și morale a universității de a păstra destinația clădirii, ca sediu al Institutului de Studii Iudaice (vezi și Moshe Carmilly-Weinberger, Memorial Volume for the Jews of Cluj, Sefer Hermon Press, New York, 2005, p. 100). Conform înțelegerilor inițiale, în clădirea fostei Sinagogi nu va fi îngăduită amplasarea altor unități.
Un institut de cercetare performant nu se organizează de pe o zi pe alta. Se poate spune, retroactiv, că Institutul de Studii Iudaice a avut condițiile de intrare în funcțiune în termen scurt și cu randament ridicat, grație eficienței directorului, sprijinului venit din SUA, din Israel și din alte țări și acțiunii rectoratului de atunci al universității, la un loc. La un moment dat, multe personalități din Cluj-Napoca și din alte orașe, din țară și din afara ei, au constituit, la inițiativa rectoratului, Societatea Culturală Româno-Israeliană (hotărîrea nr. 18790, din 30 octombrie 2008), ceea ce a creat încă o formă de sprijin pentru institut.
Au trebuit învinse dificultăți care se întâmpină în multe programe din România– precum înlocuirea studiului cu turismul academic (unii bursieri au petrecut luni de zile la Ierusalim cu rezultate profesionale nesemnificative), tentația unor bursieri de a-și plasa anturajul în programe, veleitarismul în materie administrativă. Cum se poate ușor observa pe fapte, la noi se formează, din păcate, foarte greu tradiția unui profesionalism riguros, a respectului pentru valori și inițiative salutare, care aduc prestigiu comunităților, și a administrării pricepute.
Institutul clujean a inspirat organizările studiilor iudaice de la Universitatea București și Universitatea Al. I. Cuza din Iași. Astăzi aceste două universități continuă în țara noastră tradiția majoră a studiilor iudaice, făcute pe bază de programe sistematice, cu un angajament și cu rezultate apreciate. Prin forța lucrurilor, Institutul clujean și-a început, sub conducerea profesorului Ladislau Gyemant, o nouă istorie, care - se poate anticipa - va fi și o treaptă mai înaltă, grație profesionalismului și deontologiei accentuate, în scala performanțelor intelectuale și larg culturale.
Sursa: http://andreimarga.eu
