Mai nou, Paul Kurtz (vezi Paul Kurtz, „What is Secular Humanism?”, Prometheus, Amherst, New York, 2007) propune extinderea abordării științifice nu numai asupra naturii exterioare, ci și asupra intimității și scoaterea completă a religiei din viața oamenilor, așadar nu doar din viața publică, ci și din cea privată.
Toate aceste puncte de vedere au fost infirmate de desfășurarea vieții filosofice și teologice din deceniile recente. Filosofi de primă mărime, precum John Rawls și Jürgen Habermas (vezi, spre ilustrare, John Rawls, „A Brief Inquiry into the Meaning of Sin and Faith. With <On My Religion>”. Harvard University Press, 2009, și Jürgen Habermas, „Zwischen Naturalismus und Religion”, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2005), propun complementarea abordărilor filosofice cu abordări teologice.
Oameni de știință (vezi, de pildă, Paul Davies, „The Mind of God”, Simon and Schuster, New York, London, Toronto, Sydney, 1992, și Gerald L. Schroeder, „The Hidden Face of God”, Simon and Schuster, New York, 2001) atrag atenția că nu se pot explica constantele naturii admise în teoriile științifice de astăzi fără ipoteze ce transcend științele. Asistăm la revenirea lui Dumnezeu în explicații de fenomene sofisticate ( John Micklethwait..., „God Is Back. How the Global Revival of Faith Is Changing the World”, Penguin, New York, 2009).
Teologi de primă mărime (vezi Hans Küng, „Der Anfang aller Dinge. Naturwissenschaft und Religion”, Piper, München, 2005, și Joseph Ratzinger Benedetto XVI, „Servitori della verita. Riflessione sull educazione”, La Scuola, Milano, 2009) au argumentat că teologia are nevoie de filosofie și științe și că relația nu mai este nicidecum cea clasică, de la servitoare la stăpîn. O vastă reconsiderare a interacțiunii dintre filosofie, științe și teologie caracterizează cultura timpului nostru și este reprezentată de cei mai mari filosofi și teologi.
În realitatea factuală a societății moderne târzii, s-au petrecut, de asemenea, schimbări importante. Toate analizele majore (vezi Hermann Denz, Hrsg, „2Die europäische Seele. Leben und Glauben in Europa”, Czernik, Wien, 2002, și Hans Joas..., Hrsg., „Säkularisierung und die Weltreligionen”, Fischer, Frankfurt am Main, 2007) semnalează, dacă nu o creștere spectaculoasă a religiozității, cel puțin creșterea perceptibilă și sporirea adeziunii persoanelor la viața comunităților religioase. Pe de altă parte, cercetarea globalizării (vezi Frank Lechner, eds., „The Globalisation Reader”, Blackwell, Malden, Mass., 2000) a furnizat argumente pentru concluzia după care globalizarea va fi însoțită de sporirea religiozității.
Iată, foarte sintetic prezentate, stări de lucruri care pretind filosofilor, oamenilor de știință, teologilor lămurirea adusă la zi a situației religiei și a impactului ei. Un fapt se impune peste toate: modelările consacrate ale relației dintre științe, filosofie, teologie, care operează cu ideea unei ierarhii încremenite, nu fac față în această situație.
Din volumul Andrei Marga, „Religia în era globalizării”, ediția a II-a, în curs de apariție.
