Spectacolul "Clasa Noastră", în premieră la Naţionalul clujean

Regia: Bocsárdi László; decorul: Bartha József; costumele: Kiss Zsuzsanna; dramaturgia: Benedek Zsolt; muzica și corepetiția: Boros Csaba; imagini video: Cristian Pascariu; asistent de corepetiție: Adela Bihari; instructor de step: Adrian Strâmtu; asistent de regie: Eugenia Sarvari; maestru de lumini: Jenel Moldovan. Din distribuţie fac parte Dora (1920-1941) - Sânziana Tarța, Zocha (1919-1985) - Irina Wintze, Rachelka, mai târziu Marianna (1920-2002) - Anca Hanu, Jakub Kac (1919-1941) - Cristian Rigman, Rysiek (1919-1942) - Radu Lărgeanu, Menachem (1919-1975) - Miron Maxim, Zygmunt (1918-1977) - Cătălin Herlo, Heniek (1919-2001) - Ovidiu Crișan, Władek (1919-2001) - Matei Rotaru, Abram (1920-2003) - Ionuț Caras. Dirijor - Boros Csaba

Tadeusz Słobodzianek s-a născut în 1955. Este dramaturg, regizor, secretar literar și promotor al noii dramaturgii poloneze. Venit din tradiția teatrului polonez, strălucit reprezentată prin Gombrowicz, Witkiewicz, Kantor sau Grotowski, Słobodzianek se situează în primele rânduri ale teatrului polonez contemporan, fiind Teatrul Național Cluj-Napoca este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Culturii distins cu premii naționale și internaționale. A debutat cu o piesă pentru teatrul de păpuși, în 1980. Inspirate din romantismul polonez, din barocul hispanic, ori din evenimente din viața Poloniei contemporane, au urmat diferite piese precum Țarul Nicolae (1987), Cetățeanul Pekosevicz (1989), Proorocul Ilie (1991), Merlin și Fierarul Malambo (1993), Visul Ploșniței (2000) și Clasa noastră (2009).

În 2003, a înființat la Varșovia Laboratorul de Dramă, unde au loc ateliere de artă dramatică cu durata de un an, din 2010 e director al Teatr na Woli din Varșovia, iar din 2012, director al Teatrului Dramatic „Gustaw Holoubek".

Pusă în scenă în 2010 la Varșovia, Clasa noastră este astăzi una dintre cele mai jucate piese ale autorului, distinsă cu Premiul Nike, cel mai important premiu polonez pentru dramaturgie. Textul aduce în scenă dureroasa poveste a unor foști colegi de școală, polonezi și evrei, buni camarazi și prieteni, care, într-un anumit moment istoric, fără vreo cauză explicită, se lasă prinși sub tăvălugul cruzimii, transformându-se în victime și călăi. Cele XIV lecții care îl compun fac trimitere la Calea Crucii, fiecare personaj parcurgând cele XIV etape ale Calvarului, interpretate prin istoria secolului XX. Autorul și-a intitulat astfel piesa, împrumutând numele unuia dintre cele mai populare portaluri de socializare din Polonia, dar și influențat fiind de Clasa moartă a lui Tadeusz Kantor.

În Jedwabne, un orășel din Polonia centrală, trăia, de câteva secole, o comunitate evreiască puternică, de circa 1600 de suflete, într-o pașnică simbioză cu polonezii. Munceau împreună, își sărbătoreau datinile împreună. La puțin timp după ce naziștii au intrat în Jedwabne, s-a întâmplat inimaginabilul: polonezii din localitate i-au masacrat pe toți cei 1600 de evrei într-o singură zi. Cei care au scăpat de topoare, furci, cuțite au fost împinși într-un hambar și li s-a dat foc. N-a rămas niciunul. Acestea sunt datele istorice, acțiunea piesei desfășurându-se pe o perioadă de aproximativ 68 de ani (1935 - 2003). Se petrec scene de o ferocitate incredibilă, toată această escaladă a cruzimii fiind poetizată de regizorul Bocsárdi László, care, în acest scop, recurge la poveste și cântec, la o interpretare obiectivă a textului, pealocuri, cu ecouri din teatrul documentar. Compusă de Boros Csaba, muzica însoțește angelic teribila poveste. Spectacolul, în întregul lui, pare a fi un ecou al gândurilor Simonei Weil: „Când sufletul epuizat a încetat să îl aștepte pe Dumnezeu, când nenorocirea exterioară și urscăciunea interioară îl fac să creadă că Dumnezeu nu este Teatrul Național Cluj-Napoca este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Culturii o realitate (...), atunci Dumnezeu vine după un timp la el, i se arată, îi vorbește, îl atinge".