Reţetele scriitorilor-bucătari din Cluj

Scriitorii din Cluj au fost invitaţi să realizeze o inedită carte de reţete culinare şi texte literar-gastronomice.

Proiectul volumului colectiv a fost iniţiat de Irina Petraş, preşedinta filialei Cluj a Uniunii Scritorilor din România. Ghiduşa şi gustoasa provocare nu este prima de acest gen. în iulie 2007, scriitorii s-au reunit pentru un “Concurs de ficţiune gastronomică”, în cadrul căruia au gătit specialităţi culinare, de la antreuri la fripturi, garnituri şi deserturi, cele mai reuşite fiind premiate de un juriu numit special.

 

“Ideea volumului a venit chiar de la concurs”, mărturiseşte Irina Petraş. “Va fi un volum în care autorii sunt şi scriitori, şi bucătari în acelaşi timp. Ei trebuie să propună o reţetă deosebită, dar valabilă, relatată mai cu şarm, folosind metafore sau cuvinte mai zemoase”, explică ea “condiţiile” de participare. Reţeta va fi acompaniată de fotografia autorului, gătind sau mâncând, şi de un text literar, “care poate să aibă legătură cu reţeta sau nu, dar trebuie să aibă legătură cu mâncarea”, punctează Irina Petraş. Sunt acceptate orice fel de texte, de la schiţe sau proze la poeme şi chiar eseuri. La lansarea cărţii vor fi prezentate “eşantioane” culinare, iar volumul ar putea fi completat de un CD audio, în care scriitorii să-şi lectureze “cu voci unse”, cum spune Irina Petraş, reţetele. De altfel, iniţiatoarea proiectului a dezvăluit că ideea “a prins” foarte bine la scriitorii clujeni, aceştia pregătindu-se deja pentru volum.

 

Destul de mulţi scriitori clujeni sunt renumiţi în breaslă ca bucătari pricepuţi, alţii având tangenţe directe cu “alimentaţia publică”. Despre prozatorul şi dramaturgul Radu Ţuculescu se ştie că este un maestru într-ale gastronomiei, iar scriitorii de limbă maghiară Orban Janos Denes şi Szantai Janos sunt patronii a două dintre cele mai în vogă cafe-baruri din oraş. Iar scriitorii care nu gătesc ştiu măcar să mănânce bine, se spune cu invidie de gurile rele.

 

Tradiţia scriitorului-gastronom sau gurmand nu este nouă în literatura română. Anton Pann îşi “împăna” scrierile cu referiri la diverse mâncăruri care mai de care mai apetisante. Despre Ion Creangă, “mâncău” de frunte, se bănuieşte că a murit făcând apoplexie din cauza unei “supradoze” de mâncare şi vin. Epigramistul Păstorel Teodoreanu e renumit pentru pasiunea sa pentru băuturi fine şi mâncăruri exotice, fiind poreclit “Păhărel”. în “Ciocoii vechi şi noi”, Nicolae Filimon reproduce o întreagă carte de bucate fanariote, iar Sadoveanu oferă numeroase reţete delicioase de pregătire a vânatului în cărţile sale. în fine, celebrul Caragiale a fost patron de berărie, nu foarte priceput,

e-adevărat, iar scrisorile sale din Berlin sunt notorii pentru chiolhanurile pe care le descrie.

 

Reţeta-poezie

 

Un text culinar-poetic, ce s-a bucurat de un uriaş succes la Concursul de Ficţiune Gastronomică din 2007, este poemul “Cum se prepară Hulpoii cu pene” al lui Ion Mureşan, un fel de “Geneză”, care se întinde pe şapte zile, jucăuş şi amestecând diverse motive literare. Iată o mostră: “Hulpoi cu pene? Aşa se fac: / se prinde, luni, un pui de drac / şi repede se bagă-n cuşcă, /că altfel... muşcă. /Se trage storul la ferestre, /Se merge la lada de zestre, /Se ia o carpetă, dacă ai, /Cea cu «Răpirea din serai», /(Pentru curaj, se trage-o duşcă!) /Şi arunci carpeta peste cuşcă”.