Foto Președintele TIFF: ''Geoffrey Rush a fost vedeta de necontestat a festivalului, Oliver Stone provocator, seara cu “Casablanca” de neuitat''

Tudor Giurgiu, președintele Festivalului Internațional de Film Transilvania, vine cu gânduri la final de TIFF 2023, festival ce a avut loc recent la Cluj-Napoca. Festivalul a reunit 200 de filme din 45 de țări și peste 1.000 de invitați, dar și peste 100.000 de participanți.

Am revãzut (dupã vreo 30 de ani) “Le mépris / Dispretul”, filmul lui Godard din 1963. Mi s-a pãrut fabulos, magic, lectie de cinema. Muzica lui Delerue infernalã, dar perfectã pe film. Secventa de început ar trebuit predatã la scoala de operatorie de la UNATC, pentru a le arãta cã se poate ilumina/filma si asa, “imperfect”, sfidând cutumele meseriei. Probabil, cel mai bun film vãzut de mine la TIFF

Ne-a plouat ca în niciun an. Bravo colegilor de la Programming, Tehnic și toți cei implicați în găsirea de soluții pentru a muta proiecțiile din aer liber în indoor. Au avut un an complicat.

Carbon de Ion Bors - primul film din program cu ambele proiectii sold out. A câstigat Premiul Publicului si din 7 iulie colegii de la Transilvania Film îl vor distribui în toatã tara. E dinamitã filmul ãsta! A fost hit în Rep Moldova si, sunt convins, va face multi spectatori si la noi!

Au fost 8 filme românesti în premierã mondialã la TIFF. E un semn cã devine tot mai important sã îti arãti filmul acasã, în fata spectatorilor tãi si cã premiera internationalã poate urma dupã. Bravo celor care si-au dorit asta, multumesc în primul rând Cristi Puiu si Alexandru Solomon.

“El Castigo / The Punishment”, filmul lui Matias Bize, alt film din “vârful” topului personal de la festival. Un singur cadru, câteva personaje, un cuplu care se confruntă cu dispariția propriului copil într-o pădure; totul impecabil dirijat și condus.

Geoffrey Rush a fost vedeta de necontestat a festivalului - mereu ghidus, disponibil, bucurându-i pe toti cei cu care s-a întâlnit. Am povestit mult cu el despre teatru, trecând prin Gogol, Dodin, Ionesco, Andrei Serban, am vorbit despre filmele australiene, despre cum e sã începi cu adevãrat o carierã internationalã în film la 45 de ani. Douã fete de 18-20 de ani l-au vãzut pe trotuarul din fata Muzeului de Artã si i-au cerut sã facã o pozã împreunã, convinse fiind cã el e Regele Angliei.

Ss difuzatã pe ecran mare în Piata Unirii a fost alt moment de neuitat din istoria festivalului. Am nimerit acolo fix când Bogart si Bergman stãteau în dreptul pianului de unde mai apoi se auzea “As Time Goes By”

Felicitãri sponsorilor pentru creativitate si implicare. Un mare plus pentru Campari si L’Oreal / Armani, ale cãror activãri au fost exceptionale.

Seria de fotografii fãcute de Vlad Braga la Muzeul de Arta cu o parte din invitatii nostri - absolut senzationalã. Bravo Renate pentru idee.

Multumesc Adi, Ana si toti ai vostri de la Da Pino pentru zilele si serile de neuitat, pentru ajutorul dat. Curtea de la DaPino, precum si spatiul de evenimente de la Oberjin sunt unice în tarã! Pe aceeasi linie de multumiri - Nina, Iuliana si toatã echipa de la Radisson Blu. V-am dat teme grele, stiu, au fost multe evenimente si ateliere, unele chiar simultan, dar a iesit totul bine. Iuliana, you're the party queen! Janos, Sebastian si toata echipa - multumim. Audi & TIFF - it’s the beginning of a beautiful friendship, cã tot vorbim de Casablanca…

Mã bucur cã Vlad Petri a luat 2 premii cu documentarul lui “Intre revolutii” (produs de Monica), l-am vãzut la Berlin, e admirabil. Sper sã circule cât de mult în cinematografe si sã aibã spectatorii pe care îi meritã.

Oliver Stone a fost asa cum mi-l imaginam. Provocator, tãios, dificil. Chestioneazã orice “adevãr” servit ca atare de mass-media. Documentarul lui, “Nuclear Now”, ar trebui vãzut, explicã pe întelesul tuturor de ce nu ar trebui sã avem rezerve fatã de folosirea energiei nucleare si de ce poate fi o solutie pe termen lung în chestiunea schimbãrilor climatice. Îmi pare rãu cã nu am ajuns sã povestim despre “The Doors”, un film care m-a intrigat în 91 atunci când a apãrut.

Unitatea nu a fost neapãrat o caracteristicã a breslei noastre, ba dimpotrivã as zice. Cu toate cã, în momente grele, ne-am mai “legat”. Ce e enervant însã e ipocrizia. Pe scarã largã. Parcã e un viciu la modã, vorba lui Molière. Prea multi “actori” sau “mãsti”, prea multe aparente. Sper ca cei tineri sã renunte la fandoseli si sã fie mai sinceri si adevãrati.

Documentarul suedez “And the King Said, What a Fantastic Machine!” e fff tare. Cãutati sã-l vedeti, e despre relatia noastrã (uneori bolnãvicioasã, maladivã) cu imaginea, cu reprezentãrile sale. De ce, cãt si cum filmãm. Un film despre 150 de ani de culturã vizualã.

Organizatorii au anunțat și datele celei de-a 23-a ediții TIFF, care va avea loc între 14 – 23 iunie 2024 la Cluj-Napoca. Până atunci, filmele TIFF vor putea urmărite în alte festivaluri din țară: la Sunscreen Film & Arts Festival în Constanța (17 – 20 august), la TIFF Sibiu (7 – 10 septembrie) și TIFF Oradea (29 septembrie – 1 octombrie).