MINI-REPORTAJ Meşterul cu o singură mână

Un clujean are un atelier pe strada Memorandumului, unde vinde şi repară telefoane mobile din anul 2002. Cu o mână.

David Pleşa este un exemplu de voinţă. Deşi are un handicap, nu îşi plânge de milă. Face cu o mână cât alţii cu două. A ajuns în această situaţie după ce a suferit un accident cumplit, pe când lucra la o balastieră.

De la bişniţă la business

L-am găsit în atelierul lui, îmbrăcat într-un costum negru, ca de călugăr. La această imagine contribuie şi barba deasă, dar şi părul lung. În piept poartă o insignă galbenă. "Este stema sfântului munte Athos. Foarte multă lume se uită şi crede că am vreo funcţie sau vreun rang. Oamenii vin aproape, se uită la insignă şi mă întreabă din ce partid fac parte. Nu fac parte din niciun partid. Nici nu m-ar interesa vreun partid. O port cu drag", a spus David, om cu frica lui Dumnezeu.

Acesta a reuşit să treacă peste prejudecăţi şi să aibă propria lui afacere, chiar dacă are o singură mână. „Pentru mine acest domeniu a fost o întâmplare. Iniţial, vindeam telefoane prin pieţe sau pe stradă. În anul 2002, în sâmbăta de Paşti, mergeam în oser cu telefoane şi cu tot felul de produse. A avut loc o razie mai mare şi poliţia mi-a confiscat telefoanele, unele dintre ele noi. Atunci m-am hotărât să-mi deschid magazinul meu. Mi-am făcut un SRL şi de atunci am început mai serios", a declarat acesta.

Mâna i-a fost smulsă din umăr

Înainte de această afacere a muncit la o balastieră, unde a suferit un accident teribil, în urma căruia şi-a pierdut mâna stangă. Se întâmpla în 1997. "Eram în pauza de masă şi m-am aplecat să curăţ de nisip tamburul benzii care transporta piatra, cu o bucată de lemn. Mi-a agăţat mâneca hainei şi mi-a prins degetele instantaneu, în câteva secunde. Cam în patru secunde, mâna mea era smulsă din umăr. M-am oprit cu gâtul in cadrul cu metal. Am simţit o durere foarte mare", a rememorat David.

Medicii au încercat să-i reimplanteze mâna, dar după două zile corpul a respins-o.

Pe atunci avea numai 31 de ani şi o viaţă de trăit în faţă. „După accident, domnii de acolo m-au ţinut apoi pe post de pază, apoi n-au mai avut nevoie de mine. Am fost nevoit să-mi caut un loc de muncă, pentru că apăruse şi un copil."

Pensie de handicapat minusculă

David recunoaşte că, fără atelierul de reparat telefoane, s-ar descurca greu: "am o pensie de handicapat foarte mică, de vreo 400 de lei. Bineînţeles că nu mi-aş putea întreţine familia cu banii aceştia. Asta cu telefonia m-a ajutat foarte mult şi mă ajută în continuare, pentru că este o pâine. E foarte greu să-ţi găseşti de lucru în situaţia mea."

Proverbul meseria este brăţară de aur i se potriveşte perfect lui David Pleşa: „foarte multă lume se miră cum le pot repara cu o singură mână, dar pentru mine este o plăcere foarte mare. E ca un drog. Cursuri de reparat telefoane sau studii nu am făcut. Am mai învăţat aşa, din mers. Am mai văzut la colegi care reparau şi am învăţat să schimb o mufă, un microfon, o cască, o carcasă. Singur am învăţat. Dacă îţi place ceva cu adevărat nu-i greu. Meseria o prinzi, o furi din mers", a precizat acesta.

Îi ajută şi pe alţii

David a devenit, mai ales în ultimii ani, un om deosebit de religios. „Am aici în atelier acatiste şi foarte multă lume mă întreabă cât costă. Eu le împart gratuit, ca să fie ca o mică ofrandă adusă Maicii Domnului şi pentru că mă ajută."

Pe lângă acatiste şi iconiţe, acesta ascultă muzică religioasă, predici sau slujbe: "ce aţi auzit mai devreme e paracrisul Maicii Domnului şi e cântat de un om foarte mare de la noi. E cântat şi în limba arabă. Este foarte frumos. Îl ascult zilnic", a spus David.

Şi-a lăsat barbă şi părul lung, deşi nu este preot sau călugăr, după ce a vizitat Muntele Athos din Grecia, despre care vorbeşte plin de evlavie: „când am ajuns acolo viaţa mea s-a întors cu 360 de grade. Am văzut acolo o altă viaţă. Este o altă lume de ceea ce trăim noi aici. Am mai fost şi în alte părţi, dar ca în Sfântul Munte nu m-am simţit în alt loc. Acolo e un loc aparte."

Când şi-a deschis magazinul s-a lovit de foarte mulţi tineri pe care încerca să-i ajute: „îi condamnam într-un fel că râdeau de mine, ma supărau foarte tare. Dupa vreo trei ani am reusit să-i înţeleg pe toţi. Eu le mai dau tinerilor câte un acatist. Chiar o fată mă întreba: dar ce este acela un acatist? Le spun că ar trebui să se roage pentru că fără o viaţă ordonată e greu."

David Pleşa se declară un om realizat atât pe plan spiritual cât şi pe plan material, iar la locul de muncă merge din plăcere. Şi în fapt are şi a doua mână: fiul său, în vârstă de 15 ani, elev la şcoala de arte, care-l ajută la treburile magazinului.

Mihai Cistelican

 

 

"După 17 ani fără mână, m-am obişnuit. Am avut dexteritate la mâna dreaptă şi înainte, dar parcă acum am o dexteritate mai mare. Îmi este foarte uşor să desfac aproape orice telefon. Este o chestie şi de ştiinţă. Trebuie să ştii unde să presezi un capac, cum să scoţi o baterie. M-am obişnuit. Pot să zic că mă descurc de parcă aş avea două mâini"

David Pleşa, depanator telefoane mobile