Coloane cu iz antic, cărămizi ce se întrevăd sub o tencuială căzută, uşă rotitoare, vitrine, plase de cumpărături, cărucioare: o îmbinare de vechi şi nou menită să aducă în contemporan vechile poveşti de dragoste ale personajelor din piesa "Doi gentlemeni din Verona", una dintre primele scrise de W. Shakespeare. În regia Adei Lupu, spectaciolul a avut premiera sâmbătă, fiind jucat şi în ziua următoare, la Teatrul Naţional din Cluj. Regizoarea, director al Teatrului Naţional din Timişoara, a mai montat la Naţionalul din Cluj "La răscruce de vânturi". În "doi gentlemeni din Verona" ea i-a distribuit în roluri principale pe protagoniştii din spectacolul respectiv, Cristian Grosu - Valentin, o apariţie deosebită, cu părul încreţit şi veston "cu ştaif" şi Ramona Dumitrean - Iulia, alături de Cătălin Herlo - Proteus şi Romina Merei - Silvia. Totuşi personajul care stârneşte cele mai multe zâmbete, e vorba totuşi de o comedie, este Launce, interpretat de Adrian Cucu şi Dragoş Pop.
Plasarea acţiunii într-o atmosferă de mall, fie el flancat de coloane străvechi şi pereţi scorojiţi, îşi găseşte legitimitatea în încercarea de a găsi o pârghie de comunicare cu societatea contempoarnă, marcată de explozia de mall-uri şi hipermarketuri, respectiv de a o persifla. Exacerbarea consumului, alienarea - critici aduse în mod obişnuit culturii de tip mall - nu sunt satirizate însă foarte convingător, ci mall-ul rămâne mai mult un pretext, o găselniţă (aproape) goală de semnificaţie. Totuşi, elemente precum vitrinele în care sunt purtaţi unii dintre protagonişti, sau din care vorbesc aceştia, sunt expresive.
Prietenia şi trădarea, iertarea, iubirea sunt elementele poveştii tinereşti, "feerice" din "Doi gentlemeni...", după cum o descrie regizoarea. În final "totul e bine când se termină cu bine", iar iubirile, periclitate în anumite momente de ape tulburi, ajung din nou la mal... după ce vor fi trecut prin mall. (Ovidiu CORNEA)
