Alexandru Dabija: “În tipul de cultură provincială de la noi, orice comedie tinde să se transforme în ceva vulgar”

Pentru luna octombrie a stagiunii, Teatrul Maghiar de Stat aduce în atenţia publicului o premieră pe ţară, în regia lui Alexandru Dabija. Regizorul a vorbit joi despre viziunea sa asupra piesei "Logodnicii din provincie" şi despre relaţia lui cu genul comediei.

Conform trăsăturilor genului vodevil, povestea piesei scrisă de Georges Feydeau se bazează mai ales pe comicul de situaţie, care până la clarificarea tuturor neînţelegerilor va oferi publicului, pe data de 4 octombrie, o distracţie de neuitat. Regizorul piesei, Alexandru Dabija spune că ajunge foarte uşor la Feydeau şi, implicit, la comedie.

„Am ajuns la Feydeau de la simpla idee de comedie. Am ajuns la Feydeau şi prin dorinţa mea personală de a mă ocupa de vodevil. Mă ocup de lucruri uşoare, de lucruri lejere, chiar dacă ele ating absurdul sau problemele serioase ale fiinţei omeneşti. Pentru mine Feydeau exprimă, teatral, deplinătatea fiinţei umane care este asta: ridicolă, uşoară şi înclinată spre glume proaste. Eu ajung foarte repede la Feydeau. Termenul de vodevil care i se lipeşte lui Feydeau nu funcţionează în teatrul românesc pentru că noi nu ştim ce înseamnă şi nu practicăm vodevilul. Este numai o etichetă literară. Asta din păcate, pentru că tentaţia e mare în tipul de cultură provincială pe care îl avem noi, ca orice comedie să se transforme în ceva vulgar, lipsit de orice fel de substanţă şi, de obicei, de un umor foarte ieftin", a spus regizorul.

Dabija vorbeşte cu fascinaţie despre nebunia din operele lui Feydeau care lua naştere din stilul de viaţă haotic al dramaturgului francez.

„Dacă avem în stânga bucuria jocului şi în dreapta avem nebunia, Feydeau se înscrie puţin mai înspre nebunie. Nebunia la care mă refer e un fel de frenezie sau un fel de lipsă de raţiune. La un moment dat lucrurile îşi pierd sensul lor raţional pentru că Feydeau era cocainoman, deci din când în când punea nara pe prafuri şi scria în consecinţă. Pe lângă asta, îşi înşela nevasta, la fel ca în toate piesele lui, şi cu băieţi şi cu fete, fără alegere. Acesta este un element al nebuniei pe care îl conţine acest tip de vodevil, care în româneşte s-ar traduce prin dezmăţ, printr-o lipsă de frână. Al doilea sens interesant în această nebunie, dramaturgic vorbind, este că el nu scria singur. Nici piesa pe care o punem noi în scenă nu este scrisă exclusiv de Feydeau, este un text scris în colaborare. Aşa se făcea pe vremea aceea. Ideea de lucru în comun domneşte peste acest tip de teatru, unul care pe mine mă încântă pentru că, personal, cred că mare parte din teatru care s-a dezvoltat în ultimii zeci de ani este bazat foarte tare pe un egou foarte puternic, pe unicitatea autorului. Glumele şi umorul pe care încerc eu să-l practic nu are niciun strop de polemică, sunt pur şi simplu constatări. Mi se pare caraghios tot timpul când văd pe afiş că scrie „un spectacol de". Parcă ar fi o flanelă făcută de cineva. Nu, spectacolul este o flanelă la care lucrează foarte multă lume".

Punerea în scenă pentru Teatrul Maghiar din Cluj nu a fost un lucru uşor pentru Dabija, din cauza barierelor lingvistice.

„Este o muncă destul de dificilă pentru că trecerea din limba franceză, în limba maghiară şi comunicarea din română pentru o comedie cu situaţii şi cuvinte grele, este grea. Să lucrezi pe comedie, care ţine de nuanţe, de expresii şi de cuvinte, nu este un lucru uşor şi e nevoie de un mare suport actoricesc", a mai spus Dabija.

De scenografie, dar şi de partea vizuală s-a ocupat multipremiatul Dragoş Buhagiar pentru care "Logodnicii din provincie" a constituit o mare provocare.

"Este foarte greu pentru mine să fac decor de comedie, cu atât mai mult şi costume. În primul rând am un defect, am o problemă cu kitschul şi am o problemă şi cu culorile în sensul că mi-e foarte greu să pun culori puternice pe scenă. Este o chestiune din interiorul meu şi o ţin în frâu atât de tare, încât nici nu ştiu dacă e bine. E un defect de-al meu. Sunt anumite culori şi materiale pe care eu le refuz pe scenă, sau scena le refuză. Ce ştiu clar este că pentru un spectacol de comedie montat acum, în zilele noastre, ar fi obligatoriu să nu fie un decor mort. Spectacolul "Logodnicii din provincie" a fost gândit împreună cu Sandu (n. red. Alexandru Dabija) în aşa fel încât să fie unul cât mai interactiv şi să se modifice în permanenţă. E o propunere de decor contemporan, abstract, deşi conţine elemente realiste. Mi-a spus cineva, aşa ca un compliment, că nu a mai văzut atâtea uşi într-un decor, decând este el în teatru.Nu ai cum să eviţi uşa, este un element obligatoriu. Totul este un raport permanent între spaţiu şi costume. Costumele definesc caractere, dar eu cred că nu am îngropat actorul într-o formă, ci am mers pe o linie prin care să îi dăm posibilitatea actorului să fie mult mai mult decât imagine", a spus Dragoş Buhagiar despre decoruri şi costumele din spectacol.

Protagoniştii piesei, fraţii Gevaudan din orăşelul Loches sosesc la Paris cu măreţe planuri de a se căsători. Fără a cunoaşte obiceiurile şi relaţiile din capitală, este de aşteptat că vor intra dintr-o încurcătură în alta. Încurcarea agenţiei matrimoniale cu cea de recrutare, rezultă într-o serie de confuzii, iar opoziţiile domn-slugă, capitală-provincie duc la conflicte care par să fie irezolvabile. Doctorul şi vânătorul de zestre Saint-Galmier îi internează pe fraţi în institutul său de hidroterapie, după care aceştia îşi iau rămas bun de la capitală.