Actorul Bogdan Zsolt joacă 5 roluri în “Strigăte şi şoapte”

Toate biletele pentru repetiţiile cu public la premiera lui Andrei Şerban, aşteptată cu sufletul la gură, au fost epuizate.

ZIUA de CLUJ ridică un colţ al cortinei spectacolului “Strigăte şi şoapte”, cel mai aşteptat eveniment teatral al anului 2010, care urmează să fie jucat, în premieră, pe 24 ianuarie. Până atunci, maestrul Andrei Şerban a fost de acord să deschidă culisele spectacolului, în cadrul unor repetiţii cu public. Singurele bilete disponibile sunt însă cele de la premieră, restul fiind deja epuizate.

 

Spectacolul lui Andrei Şerban este o poveste despre “cum se face un film” sau despre “cum ajungi să trăieşti iluzia”. Actorilor li se propune să treacă de la condiţia lor cotidiană la aceea de personaj, iar mai apoi să înţeleagă tot ceea ce se întâmplă cu această personalitate “de împrumut”.

 

Totul începe, parcă, într-o joacă, drama este diminuată prin dezvăluirea procedeelor tehnice din culise, care atrag atenţia spectatorilor, la fel şi  uşurinţa cu care actorii ies din rol pentru a interacţiona cu regizorul lor. Pe măsură ce drama evoluează, actorii sunt tot mai implicaţi, iar acea atmosferă tragică şi bolnăvicioasă a poveştii începe să ia contur. Cum spune chiar personajul Bergman la un moment dat: ce facem noi este “o repetiţie generală a morţii”. Chiar dacă pe scenă moartea nu este reală, atât actorii, cât şi spectatorii rămân în minte cu conştiinţa ei, care poate fi, de multe ori, mai pregnantă decât actul în sine.

 

Adaptarea scenică a Kingăi Kovács păstrează temele specifice filmelor celebrului regizor suedez, care a inspirat cinematografia mondială şi care a primit pentru “Strigăte şi şoapte” în 1972, 4 nominalizări şi un premiu Oscar. Spectacolul are două “poveşti” transpuse simultan: aceea a repetiţiei pentru film şi a filmului însuşi. Agnes (Pethö Anikó) e pe moarte. Surorile ei, Maria (Kézdi Imola) şi Karin (Kató Emöke), vin să-i vegheze ultimele zile din viaţă.

 

Tot ce-şi doreşte Agnes este ca acele persoane, pe care le consideră apropiate, să empatizeze cu durerea sa. însă Maria şi Karin nu se simt în stare să-i îndeplinească această ultimă dorinţă. Singura care se apropie de muribundă este servitoarea Anna (Varga Csilla), care o tratează cu un sentiment matern. Cu ceva timp în urmă, Annei îi murise fetiţa de trei ani. Pe scenă, însă, actorul are o interpretare compusă din mai multe straturi: o dată, acela al identităţii sale reale, apoi al actorului care interpretează un rol distribuit de regizor, şi, în sfârşit, al rolului de sine stătător.

 

Provocarea vine atunci când se jonglează cu toate aceste trei identităţi. Prestaţia lui Bogdan Zsolt (care îl joacă pe Bergman în 5 ipostaze, omul şi actorul, deci 5 roluri diferite) este una de excepţie. El e promotorul secvenţelor care “se repetă”.

Atât în spectacol, cât şi în film, centrală este feminitatea sub diverse forme, prezentată prin cele patru actriţe: feminitatea creativă, copilăroasă, capricioasă, maternă, tradiţionalistă, frigidă sau răzbunătoare.

 

Scenografia, semnată Carmencita Brojboiu, este creată aproape în totalitate pe tentă de roşu greu de privit. Există un contrast puternic între decorul de culoare violentă  şi albul costumelor, subliniindu-se ideea că, forţaţi de împrejurări şi patimi, reacţionăm în detrimentul celor pe care ar trebui să-i prote-jăm.

 

 

25 de lei

 

costă un bilet la premiera spectacolului “Strigăte şi şoapte”, din 24 ianuarie 2010.