Vivat Nutzi, spaima Constituţii!

Noua aiureală constituţională din România acestor zile mi-a reamintit un anunţ din vechile autobuze pariziene care încă circulă prin Cluj.

 într-unul dintre ele scrie aşa (pe franţuzeşte): “în caz de divergenţă între pasageri, şoferul îi va da satisfacţie celui care doreşte ca geamul să rămână închis”. Până acolo s-a ajuns cu detalierea reglementărilor! Iată un alt exemplu, de acelaşi gen!

 

“O familie de români - bine situaţi - din Germania se mută la Zürich, în Elveţia. Nu trec două zile de la instalarea lor într-o casă frumoasă, pe o stradă elegantă, că se şi înfiinţează o delegaţie de la primărie.

- Bună ziua, ne bucurăm că aţi ales oraşul nostru, iată care sunt regulile!

- Ce reguli? întreabă, sideraţi, românaşii.

- Simplu. Florile de pe peluză pot fi doar roşii sau galbene, iarba să nu depăşească 10 cm, nu se lasă perdelele dinspre stradă trase la o parte, nu se parchează maşina pe stradă nici un minut, nu se ascultă muzică decât la un volum care să nu fie auzit de vecini ş.a.m.d.”

 

Lumea civilizată funcţionează după reguli stricte şi neinterpretabile. De la Constituţie şi până la rezolvarea divergenţelor pe autobuze, totul e limpede. Se spune, de pildă că, în Germania, Constituţia e atât de clară, încât, la o adică, ţara ar putea funcţiona şi fără restul legilor. Ce vedem la noi? O lege fundamentală concepută şi apoi revizuită strict pentru uzul binomului Ion Iliescu - guvern PSD. Asta pentru că răposatul Antonie Iorgovan, “părintele Constituţiei”, nu şi-ar fi închipuit nici în cele mai urâte coşmaruri că “producţia” moşită de el va ajunge la cheremul unui preşedinte ca Traian Băsescu.

 

Nici măcar un gentleman ca Emil Constantinescu n-a reuşit să evite ciocnirea cu Constituţia atunci când, exasperat de slaba prestaţie a lui Radu Vasile - şi cu acordul întregii Coaliţii de guvernare! - a vrut să-l înlăture. Legea de bază a statului român abundă în neclarităţi şi prevederi interpretabile. în paranteză fie spus, asta e o trăsătură specifică majorităţii legislaţiei noastre, croită parcă anume pentru a fi răstălmăcită. Nu o dată i-am dat dreptate preşedintelui, care spunea că parlamentarii concep legi special pentru a uşura “munca” infractorilor.

 

 Tărăboiul generat de pretenţia lui Băsescu de a alege el premierul, în ciuda oricăror cutume democratice, poate fi amendat moral şi electoral, dar atât. Interpretarea Constituţiei este exclusiv apanajul Curţii Constituţionale, formată din jurişti bătrâni, hârşiţi în compromisuri rău mirositoare şi care, prea adesea, dau verdicte complet în afara spiritului democratic, pentru a nu mai pomeni bunul-simţ natural. Vorba lui Mark Twain: “Dacă barba albă ar fi semnul înţelepciunii, toate caprele ar fi doctori”... Ar fi extrem de simplu ca dlui Băsescu să-i fie opusă o decizie a acestei Curţi, prin care să fie anunţat că, în materie de lege fundamentală, termenii “desemnează” sau “numeşte” nu sunt deloc sinonimi cu “decide” sau “alege”.

 

Că şi monarhii constituţionali din Marea Britanie şi Spania, de pildă, îşi “numesc” premierii, dar parlamentele sunt cele care-i selectează şi le decid intrarea pe poarta cea mare a demnităţilor publice. Altfel n-ar mai fi UK şi Espana, ci Venezuela şi Belarus. Pentru asta, însă, am avea nevoie de o Curte Constituţională compusă din jurişti de elită, cu coloana vertebrală rigidă şi un profund ataşament faţă de valorile democratice esenţiale.

 

Oameni pentru care nu chichiţele avocăţeşti sau/şi interesele de camarilă au importanţă, ci soarta acestei naţii pe care nu mai ştiu cum s-o caracterizez: naivă sau ticăloasă. O Constituţie veritabilă e izvorul tuturor celorlalte legi, care detaliază apoi fiecare secundă din funcţionarea societăţii. Dacă nu, se ajunge ca la noi: haos generalizat de sus şi până jos. Cu isteria şi greaţa de rigoare...

 

Le recomand celor de la “Academia Caţavencu” să publice rapid, în volum omagial, seria de pamflete intitulate “Nutzi, spaima Constituţii. Jurnal de bordel”. Atenţie, sunt texte apărute cu mult înaintea guvernului Boc!