Un act istorico-cultural de excepţie

Volumul are pe frontispiciul copertei: Universitatea “Regele Ferdinand I” - Cluj. Şi tot pe copertă se precizează: “întocmit de Ioan Moga, directorul Institutului”. Anuarul a apărut, iată, după 60 de ani, în prestigioasa editură “Argonaut” din Cluj-Napoca. El are “în loc de introducere” (cum se precizează), un text semnat de dr. Veronica Turcuş care explică pe larg “Avatarurile unui volum care n-a mai apărut (...)”, referindu-se la Anuarul amintit. Din textul respectiv, extrem de elaborat, reiese că Anuarul n-a mai putut apărea, dat fiind instaurarea regimului comunist şi, legat de această răsturnare completă a contextului politic şi social, s-a făcut reorganizarea instituţiilor funamentale ale statului, inclusiv a Academiei (1948) şi învăţământului. Astfel că a fost creată la Cluj filiala Academiei, căreia i-a fost subordonat şi Institutul de Istorie şi Filosofie, ce reunea sub tutela sa toate institutele de cercetări existente până atunci în oraş, vreo cinci, cu un profil apropiat, dar şi apariţia altor publicaţii specifice .

Şi iată, acum, o mână de cercetători inimoşi au recompus Anuarul pe anii 1946-1947, fiind puse astfel în circuitul publicului studiile din cuprins, care, după cum declară dr. Veronica Turcuş “îşi menţin până astăzi valoarea în câmpul istoriografic”... Se pot, deci, citi azi textele din cuprinsul lui, care mai de care mai interesate... Anuarul conţine “Câteva consideraţiuni privind cercetarera istoriei Transilvaniei”, adică lecţia de deschidere a cursului cu acest profil ţinut de prof. univ. dr. Ioan Moga. Urmează apoi un text extrem de interesant şi pe atunci, probabil, o premieră: “Răscoalele ţărăneşti din Transilvania. Epoca voivodatului”, din care aflăm multe amănunte privind chiar şi modul în care valahii au asediat cetatea Făgăraşului(1456), “Ţara Făgăraşului” fiind pe atunci “sub stăpânirea Domnului Muntean  Vlad Ţepeş”.

Anuarul mai cuprinde un studiu excepţional semnat de I. Crăciun despre “Catehismul românesc – luteran de la 1544”, apoi despre celelalte incunabule româneşti: Bârseanu, Sturdzan şi Marţian. Studiul despre acestea este însoţit de faximilele lor. Despre întâiul catehism, din 1544 - dispărut între timp - autorul afirmă că în cursul lui iulie 1944 s-au împlinit patru sute de ani de la tipărirea celei dintâi incunabule în limba română, aici în Transilvania, la Sibiu. Evenimentul e cu atât mai important cu cât această carte este cea dintâi tipărită în limba naţională în tot sud-estul Europei...

Apoi, Mihail P. Dan semnează un studiu intitulat “Ceva despre Alexandru Ipsilanti şi Familia”, din cuprinsul căruia aflăm că acesta, fiind domnul Moldovei în timpul războiului dintre turci şi ruşi, de la 1787, a cerut ajutor Austriei ajunsă cu oştile în preajma Iaşului. Ajutorul primit: domnitorul “s-a dat prins”, apoi a fost dus şi stabilit în oraşul Brno, unde şi azi(1946) există bustul său având deasupra inscripţia “Ipsilanti, Fürst von Moldova” - 1788. Mai semnează în cuprins Al Doboşi - “Contribuţiuni privitoare la vechimea românilor sătmăreni”. Mircea Zdrenghea semnalează un proces-verbal din 1733, redactat de protopopul Petru din Sebeş, apoi Ioan I. Russu scrie despre triburi dacice şi, în context, despre Constantin cel Mare, “Dacicus”... Un  conţinut bogat ce aduce în actualitate studii făcute cu 6o de ani în urmă, toate, credem, de o valoare deosebită pentru istorici şi nu numai.