DISTRIBUIE
Garanţia unei cote unice de impozitare şi rezonabile de 16 la sută a scos la suprafaţă numeroase afaceri, până atunci nefiscalizate. A contribuit, decisiv, la repatrierea unor bani, care fuseseră duşi în străinătate de investitorii români.
Cota unică este cea care a asigurat, până la venirea la putere a Guvernului Boc, prosperitate românilor.
De fapt, a fost continuată, în mod accelerat, creşterea generată de guvernarea Năstase. Cota unică a fost unul dintre puţinele puncte de consens între Preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul Tăriceanu 1. Dar şi între Guvern şi Opoziţie.
Pentru că şi PSD avusese ideea cotei unice şi o lansase ca proiect, numai că Guvernului Năstase i-a lipsit voinţa politică sau, poate, timpul pentru a implementa această reformă.
Iată că acum, până şi o măsură care s-a dovedit extrem de bună, pentru că, dincolo de stimularea economiei, a permis colectarea impozitelor de la cât mai mulţi, este abandonată, cel puţin la nivel declarativ.
De ce afirm acest lucru? Pentru că Sebastian Vlădescu, ministrul de Finanţe, acum în Guvernul Boc şi care, după cum se ştie, execută întocmai ceea ce îi porunceşte Traian Băsescu, informează, nonşalant, opinia publică asupra faptului că în 2011 Guvernul va renunţa la cota unică.
Şi dacă nu va mai fi cota unică, ce va fi? Va fi cota progresivă. Şi asta în condiţiile în care, în mod insistent, cu obstinaţie chiar, Traian Băsescu, în calitate de şef al statului român, a afirmat că pentru România renunţarea la cota unică ar fi o nenorocire. Iar Guvernul Boc s-a angajat că, dacă va fi silit să renunţe la cota unică, pleacă acasă. Poate că asta se şi pregăteşte. Trimiterea acasă, la Cluj, a lui Emil Boc.
Dar de ce, totuşi, trebuie să se renunţe la cota unică? Care sunt noile realităţi ale României, care dictează utilizarea unui alt sistem, până de curând demonizat? Şi anume, cota progresivă. Fac precizarea că în lume sunt practicate ambele sisteme. în statele care sunt mai înclinate politic în direcţia protecţiei sociale, cum este de pildă Franţa, se aplică o cotă progresivă.
Oamenii şi firmele sunt impozitate nu unitar, ci în funcţie de cât câştigă. Câştigi mai puţin, plăteşti mai puţin. Câştigi mai mult, plăteşti mai mult. Sunt favorizaţi, în acest fel, oamenii mai săraci. Societăţile comerciale sunt mai puţin performante. Şi invers. Plătesc mai mult cei mai bogaţi şi firmele mai performante. Cine a citit cartea în limba română “Martor”, a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, va putea remarca că acesta se luptă cu sistemul descris mai sus, pe care îl consideră o frână în calea dezvoltării.
Nu penalizându-i pe cei bogaţi îi ajuţi pe cei săraci. Nu pedepsind prin impozite mai mari hărnicia, ingeniozitatea şi inteligenţa unor persoane ori societăţi comerciale accelerezi progresul. Nu-i ajuţi pe săraci distrugând ori diminuând bogăţia.
Singura cale de progres este mai multă bogăţie. La nivelul persoanelor şi societăţilor comerciale. Este singurul remediu real împotriva sărăciei.
De aceea, impozitul progresiv, promovat insistent de PSD în ultima vreme, şi însuşit acum de Traian Băsescu şi Sebastian Vlădescu, nu este altceva decât o tâmpenie în progres.
De fapt, a fost continuată, în mod accelerat, creşterea generată de guvernarea Năstase. Cota unică a fost unul dintre puţinele puncte de consens între Preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul Tăriceanu 1. Dar şi între Guvern şi Opoziţie.
Pentru că şi PSD avusese ideea cotei unice şi o lansase ca proiect, numai că Guvernului Năstase i-a lipsit voinţa politică sau, poate, timpul pentru a implementa această reformă.
Iată că acum, până şi o măsură care s-a dovedit extrem de bună, pentru că, dincolo de stimularea economiei, a permis colectarea impozitelor de la cât mai mulţi, este abandonată, cel puţin la nivel declarativ.
De ce afirm acest lucru? Pentru că Sebastian Vlădescu, ministrul de Finanţe, acum în Guvernul Boc şi care, după cum se ştie, execută întocmai ceea ce îi porunceşte Traian Băsescu, informează, nonşalant, opinia publică asupra faptului că în 2011 Guvernul va renunţa la cota unică.
Şi dacă nu va mai fi cota unică, ce va fi? Va fi cota progresivă. Şi asta în condiţiile în care, în mod insistent, cu obstinaţie chiar, Traian Băsescu, în calitate de şef al statului român, a afirmat că pentru România renunţarea la cota unică ar fi o nenorocire. Iar Guvernul Boc s-a angajat că, dacă va fi silit să renunţe la cota unică, pleacă acasă. Poate că asta se şi pregăteşte. Trimiterea acasă, la Cluj, a lui Emil Boc.
Dar de ce, totuşi, trebuie să se renunţe la cota unică? Care sunt noile realităţi ale României, care dictează utilizarea unui alt sistem, până de curând demonizat? Şi anume, cota progresivă. Fac precizarea că în lume sunt practicate ambele sisteme. în statele care sunt mai înclinate politic în direcţia protecţiei sociale, cum este de pildă Franţa, se aplică o cotă progresivă.
Oamenii şi firmele sunt impozitate nu unitar, ci în funcţie de cât câştigă. Câştigi mai puţin, plăteşti mai puţin. Câştigi mai mult, plăteşti mai mult. Sunt favorizaţi, în acest fel, oamenii mai săraci. Societăţile comerciale sunt mai puţin performante. Şi invers. Plătesc mai mult cei mai bogaţi şi firmele mai performante. Cine a citit cartea în limba română “Martor”, a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, va putea remarca că acesta se luptă cu sistemul descris mai sus, pe care îl consideră o frână în calea dezvoltării.
Nu penalizându-i pe cei bogaţi îi ajuţi pe cei săraci. Nu pedepsind prin impozite mai mari hărnicia, ingeniozitatea şi inteligenţa unor persoane ori societăţi comerciale accelerezi progresul. Nu-i ajuţi pe săraci distrugând ori diminuând bogăţia.
Singura cale de progres este mai multă bogăţie. La nivelul persoanelor şi societăţilor comerciale. Este singurul remediu real împotriva sărăciei.
De aceea, impozitul progresiv, promovat insistent de PSD în ultima vreme, şi însuşit acum de Traian Băsescu şi Sebastian Vlădescu, nu este altceva decât o tâmpenie în progres.
DISTRIBUIE
Comenteaza
