Acelaşi Opriş s-a răţoit arogant şi a întors mâna cu microfonul unei colege de la Realitatea TV, care dorea să ştie de ce se afla şi cum comenta prezenţa sa şeful serviciului secret în faţa Comisiei de Apărare a Parlamentului. Joi seara, 100 de studenţi, ce organizaseră un flash-mob în faţa Palatului Cotroceni împotriva posibilei fraudări a turului 2 al alegerilor într-o ţară membră UE, au fost împrăştiaţi cu forţa, iar doi dintre ei, ridicaţi de jandarmi şi căraţi în dube. Restul au fost, pur şi simplu, vânaţi până la ora 2.00 prin complexul studenţesc din apropiere, pentru a fi legitimaţi şi intimidaţi. Dacă nu mă înşel, e vorba de complexul studenţesc Grozăveşti.
Nu mă interesează că asupra liderului studenţilor respectivi apasă suspiciunea că ar fi membru al unui partid politic ce a pierdut de curând alegerile. Comportamentul autorităţilor faţă de gestul în sine îl comentez, şi nu credibilitatea sau acurateţea gestului celor 100 de studenţi de a ieşi în stradă! Vineri dimineaţa la ora 10, un om, un cetăţean român până la urmă, am înţeles că ar fi şi senator, a fost ridicat din faţa casei şi dus flancat de “miliţieni”, că poliţişti acelor lucrători MAI nu le pot spune, la “castelul cu turnuleţe” al DNA. Asta, fără ca înainte să existe vreo citaţie pe numele său căreia cetăţeanul respectiv să nu-i fi dat curs.
Până la urmă, nici nu contează că e senator, Cătălin Voicu de la PSD, că e vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Senatul României, şi că în cazul său ar fi existat proceduri cu totul speciale de ridicare. Ceea ce contează este că a fost ridicat ca un borfaş periculos de pe stradă în plină zi. în România anului de graţie 2009. Sunt exemple clare ale “reconcilierii naţionale” trâmbiţate deunăzi! Noi să fim sănătoşi... restul e clar! Vânătoarea de capete a început. Compromiterea lor este vitală pentru a fi linişte în ţara lui Calache.
Am auzit o serie de jurnalişti emiţând păreri în direct, la ore de maximă audienţă sau mică audienţă, despre faptul că senatorul respectiv a meritat să fie ridicat în felul respectiv. Aici, însă, este o problemă serioasă de drept. Poate a meritat să i se întâmple asta din punct de vedere moral, cel puţin asta au lăsat să se înţeleagă anumiţi jurnalişti “avizaţi”, cu toate acestea nimic nu poate să mă convingă că legalitatea trebuie lăsată la o parte doar de dragul unor păreri. Nu contează decât pentru a i se face un portret cât mai aproape de realitate, prezentarea unor suspiciuni şi bănuieli cu privire la persoana acestui cetăţean.
Nu mă interesează astăzi decât că organele statului român au acţionat asemeni unor organe de represiune, şi nu unor organisme aparţinând statului de drept. Sigur că e bine să ştim ce e cu acest personaj. Că e apropiat al lui Marean Vanghelie şi că a fost propus pe la începutul lui ianuarie 2009 chiar ministru de Interne. Că e “frate” de golănii cu Dumitru “Mitica” Iliescu, fostul şef al SPP. Că este un individ extrem de periculos, având legături cu lumea interlopă a capitalei. Că este cel care deţine în realitate anumite copii ale unor dosare- cheie din arhiva DGIPI-0962 şi că e unul dintre cei care, în momente fierbinţi, ar face jocurile murdare pentru social-democraţi.
Că a fost aghiotant al primului procuror general al României, Gheorghe Robu. Că a fost, pe vremea celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu, singurul general SPP detaşat vreodată la CSAT. Că a fost şef al biroului aghiotanţi din Parlamentul României, post făcut special pentru el! Că ar fi unul dintre cei desemnaţi de către social-democraţi pentru a rezolva problema eventualei repetări a turului 2 al alegerilor de către Curtea Constituţională. Că e prea gras şi chel şi că seamănă mai mult cu Nuţu Cămătaru sau cu Fane Căpăţână decât cu Ion Raţiu sau Alexandru Paleologu! Ok! Pot privi cu maxim interes şi curiozitate tot ceea ce se spune despre acest om.
însă, chiar dacă toate acestea sunt adevărate şi, în afara lor, mai sunt şi alte suspiciuni sau acuzaţii directe, NIMIC nu poate justifica ridicarea unui cetăţean român din plină stradă fără ca înainte să-i fi adus cineva la cunoştinţă, prin citaţii(!), că trebuie să se prezinte la sediul DNA! Nimic nu mă poate convinge că procurorul de caz şi “miliţienii” ce au dus la îndeplinire misiunea nu şi-au depăşit atribuţiunile! Nimic. Şi spun încă o dată că se creează precedente extrem de periculoase pentru însăşi funcţionarea democraţiei în România.
P.S. Mi se pare emblematic pentru ceea ce s-a întâmplat în prima săptămână după alegeri evocarea unei butade triste din Germania anilor ‘38. “Atunci când a dispărut vecinul meu evreu, nu am zis nimic pentru că eu şi familia mea nu eram evrei. Atunci când a fost ridicat vecinul meu ţigan, nu am zis nimic pentru că eu nu eram ţigan!
Atunci când a fost arestat, într-o noapte, vecinul meu homosexual, nu am reacţionat pentru că eu nu eram homosexual. Atunci când, într-o dimineaţă, am fost ridicat eu... nu a mai fost nimeni în jur care să spună ceva!” Sigur că orice analogie cu situaţia de atunci este uşor forţată, dar, cu siguranţă, viitorul sună destul de prost în România şi trebuie să învăţăm din istorie până nu e prea târziu...
