In niciun caz nu poate fi confundat cu o instituţie de tip colocvial. Prin statut, nu întocmeşte studii şi nici nu stabileşte teme pentru talk-show-uri. De aceea, documentul prezentat Parlamentului, în care presa figurează ca potenţial pericol pentru siguranţa naţională, se transformă, după aprobarea în forul legislativ, într-un instrument de lucru, căruia toate instituţiile CSAT – care sunt, în general, instituţiile de forţă ale statului – au obligaţia să i se supună. Documentul CSAT produce, aşadar, efecte juridice. In ce fel?
In primul rând, trebuie să fac precizarea că, indiferent cine a avut ideea omiterii crizei economice din lista ameninţărilor la siguranţa naţională şi includerii, în schimb, a presei – mai mult ca sigur Preşedintele –, din momentul în care Parlamentul va valida documentul, toţi membrii CSAT vor trebui să ia măsuri pentru combaterea pericolului denumit presă. Vor proceda, în consecinţă, atât serviciile secrete, cât şi Armata, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor, probabil prin ANAF.
Ce vor face aceste instituţii ale statului? în primul rând, vor fi create proceduri care vor permite interceptări şi supravegheri masive, declanşate prin proceduri sumare. Adică neformalizate. La fel se va proceda şi în cazul eventualelor percheziţii. Asemenea acţiuni se vor putea solda cu anchete, arestări preventive şi, eventual, trimiteri în judecată ale unor jurnalişti ori ale unor patroni de presă.
Percheziţiile făcute la sediile legate, într-un fel sau altul, de persoana lui Dan Diaconescu au permis procurorilor DNA să săvârşească un abuz care încă nu a fost aproape deloc semnalat opiniei publice. Prin natura meseriei sale, un jurnalist utilizează, între altele, un număr mai mic sau mai mare de surse. Şi analizează un număr mai mic sau mai mare de documente, unele cu caracter confidenţial. Care, pe diverse canale, ajung la presă.
In ciuda unei întregi campanii murdare - în care, spre ruşinea lor, s-au lansat şi mulţi jurnalişti, unii cu renume - îndreptată împotriva lui Dan Diaconescu, cred că este limpede pentru toată lumea că, în acest moment, în ceea ce îl priveşte, nu poate acţiona decât prezumţia de nevinovăţie. Rămâne de văzut dacă vreodată va fi demonstrat în Justiţie că el are vreo legătură cu eventualul şantaj împotriva unui primar despre care se afirmă că ar fi făcut o mare avere, în mod necinstit, dar care nu este de nimeni anchetat.
Şi la fel de clar este că Diaconescu are nu numai calitatea de acţionar de trust de presă, ci şi de jurnalist. Aşa stând lucrurile, percheziţia a vizat informaţii şi documente pe care acesta le deţinea, în calitate de jurnalist.
Orice ziarist în lume are nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a respecta regula confidenţialităţii asupra surselor şi provenienţei informaţiilor pe care le obţine. Acest drept este garantat de întreaga legislaţie internaţională. Percheziţiile DNA au încălcat acest drept.
Dan Diaconescu este utilizat ca pretext pentru un fapt fără precedent. Punerea sub supraveghere a întregii prese. Şi exercitarea unui control asupra surselor de care dispun jurnaliştii. în aceasta constă principalul pericol. Pericolul presa.
