O confiscare sălbatică de pământ

Sebastian Vlădescu, în calitatea sa de ministru al Finanţelor în Guvernul Boc, şi nu numai el, anunţă intenţia fermă a Executivului de a impozita, într-o manieră dramatică, terenurile agricole.

 Dacă se va întâmpla acest lucru, în mod inevitabil se va ajunge la o naţionalizare sălbatică. Dar şi la o exploatare sălbatică a ţăranului român. în cele ce urmează, nu fac decât să demonstrez afirmaţiile de mai sus.

           

Care este situaţia, în acest moment, din perspectiva loturilor agricole? După decembrie 1989, treptat, ţăranilor le-au fost restituite, în mod parţial, proprietăţile confiscate de regimul comunist. De cele mai multe ori, nu pe locul fostelor amplasamente. Fostele lor terenuri agricole deveniseră, între timp, loturi deţinute de CAP-uri ori de IAS-uri. în unele situaţii, de-a lungul timpului, ele s-au transformat în terenuri destinate construcţiilor. Atunci când ţăranilor le-au fost “restituite” terenurile confiscate de regimul comunist, ei au primit, de cele mai multe ori, pământ amplasat la o distanţă apreciabilă de casă şi, deseori, în zone improprii pentru agricultură.

 

Punând în ecuaţie această realitate cu absenţa cvasitotală a infrastructurii în agricultură, este de înţeles de ce ţăranilor le-a fost greu, adesea cu neputinţă, să le cultive. O treime din România a devenit, astfel, pârloagă. Acest lucru nu s-ar fi întamplat dacă ţăranilor le-ar fi fost restituite, aşa cum este normal, exact terenurile care le-au fost confiscate de regimul comunist şi dacă guvernele care s-au succedat, din decembrie 1989, ar fi avut o politică raţională în domeniul agriculturii, începând cu menţinerea şi dezvoltarea infrastructurii moştenite. Cum să lucrezi pământul şi cum să-ţi valorifici produsele în absenţa irigaţiilor, a drumurilor, a mijloacelor auto, a sistemelor de fertilizare şi a unei infrastructuri de natură să preia, spre valorificare, producţia? Cine plăteşte, astăzi, oalele sparte?

           

Ţăranul este cel chemat să plătească tâmpeniile guvernanţilor. în realitate, prea puţini dintre ţăranii români au primit vreun ban de la stat ori de la Uniunea Europeană în sprijinul activităţii lor de agricultori. Mai degrabă putem spune că ţăranii nu au primit nimic. Acum urmează apocalipsa.

           

Apocalipsa este impozitarea terenului agricol. Cea intenţionată de Guvernul Boc. Consecinţa imediată va fi că ţăranii nu vor avea cum să plătească impozitul. Şi nici nu vor avea cum, peste noapte, să ţină loc de infrastructură pentru a-şi valorifica, la potenţialul maxim, terenul devenit pârloagă. Neputând plăti impozitul, ANAF îl va confisca. Şi îl va vinde pe preţ de nimic celor care dispun de fondurile necesare.

           

Atenţie! La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în urma unor practici asemănătoare, ţăranul român avea o situaţie mai proastă decât sclavii. Munca lui era atât de sălbatic exploatată, încât, din valoarea ei, ţăranului roman nu-i revenea decât 1 la sută. Guvernul Boc îi întoarce pe ţărani în Evul Mediu. într-un Ev Mediu sângeros. Vorbim de 40 la sută din populaţia României.