Lungul drum al leului către euro
- Scris de Ziua de Cluj
- 18 Aug 2010, 23:18
- Coltul zilei
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Recent a fost readusă în discuţie problema aderării economiei româneşti la Zona Euro. Un moment inoportun ar spune unii, dată fiind situaţia critică pe care o traversează economia internă.
Cu toate acestea, din mai multe aspecte putem considera oportună dezbaterea în aceste momente. În primul rând, cea mai severă criză economico-financiară mondială din ultimele decenii a scos în evidenţă vulnerabilităţile structurale ale economiei interne. De asemenea, criza actuală a evidenţiat foarte bine costurile şi avantajele participării unei economii la o uniune monetară. Cazul Greciei este elocvent în acest context. Nu în ultimul rând, prin tratatele europene existente, România trebuie să adere la zona euro în momentul îndeplinirii tuturor criteriilor de convergenţă nominală stabilite prin Tratatul de la Maastricht (1992). Cu alte cuvinte, acest moment de criză economică poate fi considerat oportun pentru a evalua atât economia internă, cât şi procesul de tranziţie către Zona Euro.
Cu toate acestea, este dificil de stabilit o dată-ţintă pentru acest proces de aderare, mai ales în contextul incertitudinilor macroeconomice actuale, atât pe plan mondial, european, cât şi intern. Este însă important să realizăm o evaluare macroeconomică obiectivă care să ne ajute să înţelegem ce ar trebui să facem, astfel încât integrarea monetară a României sa fie un real succes.
Pentru aderarea la zona euro este necesară mai ales respectarea criteriilor de convergenţă nominală. Pe de altă parte, poate mai important este că înainte de aderarea propriu-zisă la Zona Euro să se realizeze procesul de convergenţă reală. Acesta este un proces foarte important pentru a reduce probabilitatea apariţiei şocurilor asimetrice în momentul în care economia internă va fi prezentă în Zona Euro.
Cum s-ar traduce un astfel de proces? Înainte de toate, procesul de convergenţă reală presupune o convergenţă a structurii economiei interne către structura economiei uniunii monetare. Convergenţa reală este un proces complex, cu mai multe dimensiuni. Şi, evident, comensurabil cu ajutorul mai multor indicatori (produsul intern brut/locuitor, productivitatea muncii). Din nefericire, dacă analizăm evoluţia acestor indicatori în ultima perioadă, o să observăm o divergenţă a economiei interne de Zona Euro, după mai mulţi ani de convergenţă. Aceasta este explicată de criza actuală, care a determinat o degringoladă a economiei interne, într-o bună măsură justificată şi de deciziile din plan macroeconomic.
Mai mult, observăm ca în momentul de faţă România ocupă penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte productivitatea muncii (în 2009 cu o pondere de 47,1% din media Uniunii Europene (UE)şi de 43,2% din media Zonei Euro). Un alt indicator relevant se referă la convergenţa din sistemul de şcolarizare. O convergenţă către statele dezvoltate nu se poate realiza fără impulsul inovaţional, care este generat de factorul şcolarizare. Observăm că în prezent România se află pe ultimul loc din UE în ceea ce priveşte ponderea populaţiei, 30-34 ani, care a terminat studii superioare. Îngrijorător, mai ales ţinând cont de faptul că o parte dintre absolvenţii de studii superioare aleg să îşi desfăşoare activitatea în alte economii.
La polul opus se situează Irlanda, care a utilizat la maximum aderarea la UE pentru a investi în procesele de învaţământ şi de cercetare. De aceea, nu trebuie să ne mire că Irlanda deţine locul doi în UE în ceea ce priveşte productivitatea muncii. Desigur, mai importantă este calitatea actului educaţional. Nici la acest capitol nu excelăm, cu unele excepţii. Aceste statistici ne înfioară, indicând cât de lung este drumul către Zona Euro. Cu toate acestea, am putea începe să analizăm obiectiv şi să stabilim priorităţile pentru a realiza un proces de convergenţă încununat de succes. Acest proces ar putea demara cu aspecte care par relativ simple, dar care vor dura mult timp: schimbarea mentalităţii, respectul faţă de şcoală, faţă de productivitatea muncii, investiţii în cercetare şi dezvoltare, eradicarea economiei la negru, asigurarea unui mediu concurenţial funcţional în plan sectorial.
Andrei Rădulescu senior analyst Target Capital
Cu toate acestea, este dificil de stabilit o dată-ţintă pentru acest proces de aderare, mai ales în contextul incertitudinilor macroeconomice actuale, atât pe plan mondial, european, cât şi intern. Este însă important să realizăm o evaluare macroeconomică obiectivă care să ne ajute să înţelegem ce ar trebui să facem, astfel încât integrarea monetară a României sa fie un real succes.
Pentru aderarea la zona euro este necesară mai ales respectarea criteriilor de convergenţă nominală. Pe de altă parte, poate mai important este că înainte de aderarea propriu-zisă la Zona Euro să se realizeze procesul de convergenţă reală. Acesta este un proces foarte important pentru a reduce probabilitatea apariţiei şocurilor asimetrice în momentul în care economia internă va fi prezentă în Zona Euro.
Cum s-ar traduce un astfel de proces? Înainte de toate, procesul de convergenţă reală presupune o convergenţă a structurii economiei interne către structura economiei uniunii monetare. Convergenţa reală este un proces complex, cu mai multe dimensiuni. Şi, evident, comensurabil cu ajutorul mai multor indicatori (produsul intern brut/locuitor, productivitatea muncii). Din nefericire, dacă analizăm evoluţia acestor indicatori în ultima perioadă, o să observăm o divergenţă a economiei interne de Zona Euro, după mai mulţi ani de convergenţă. Aceasta este explicată de criza actuală, care a determinat o degringoladă a economiei interne, într-o bună măsură justificată şi de deciziile din plan macroeconomic.
Mai mult, observăm ca în momentul de faţă România ocupă penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte productivitatea muncii (în 2009 cu o pondere de 47,1% din media Uniunii Europene (UE)şi de 43,2% din media Zonei Euro). Un alt indicator relevant se referă la convergenţa din sistemul de şcolarizare. O convergenţă către statele dezvoltate nu se poate realiza fără impulsul inovaţional, care este generat de factorul şcolarizare. Observăm că în prezent România se află pe ultimul loc din UE în ceea ce priveşte ponderea populaţiei, 30-34 ani, care a terminat studii superioare. Îngrijorător, mai ales ţinând cont de faptul că o parte dintre absolvenţii de studii superioare aleg să îşi desfăşoare activitatea în alte economii.
La polul opus se situează Irlanda, care a utilizat la maximum aderarea la UE pentru a investi în procesele de învaţământ şi de cercetare. De aceea, nu trebuie să ne mire că Irlanda deţine locul doi în UE în ceea ce priveşte productivitatea muncii. Desigur, mai importantă este calitatea actului educaţional. Nici la acest capitol nu excelăm, cu unele excepţii. Aceste statistici ne înfioară, indicând cât de lung este drumul către Zona Euro. Cu toate acestea, am putea începe să analizăm obiectiv şi să stabilim priorităţile pentru a realiza un proces de convergenţă încununat de succes. Acest proces ar putea demara cu aspecte care par relativ simple, dar care vor dura mult timp: schimbarea mentalităţii, respectul faţă de şcoală, faţă de productivitatea muncii, investiţii în cercetare şi dezvoltare, eradicarea economiei la negru, asigurarea unui mediu concurenţial funcţional în plan sectorial.
Andrei Rădulescu senior analyst Target Capital
DISTRIBUIE
Comenteaza
