Iar argumentele în acest sens sunt numeroase, cel mai important fiind acela că remanierea este total inutilă. Un Guvern care tocmai şi-a asumat răspunderea, în mod normal, nu poate fi remaniat. Până când? Până când nu-şi consumă răspunderea. Pentru că, sub aspect constituţional, nu Preşedintele României – cel care, în realitate, a decis măsurile aberante pe care Executivul le-a legiferat printr-o procedură extraordinară – şi nici prim-ministrul nu sunt cei care şi-au asumat răspunderea. Ci Guvernul, în întregul lui. Echipa. Aşadar, o echipă alcătuită din x jucători se angajează în faţa naţiunii, asumându-şi, în acest sens, întreaga responsabilitate să o treacă cu bine prin foc. împărţindu-şi frăţeşte strădania.
Şi, un moment mai târziu, din echipa care s-a angajat, dispar unii. Şi vin alţii, care nu s-au angajat să facă nimic. Şi care nu şi-au asumat nicio răspundere în faţa Parlamentului şi a ţării. Dacă, în acest moment, românii nu mai au nicio încredere că echipa care şi-a asumat răspunderea este şi responsabilă, şi capabilă să scoată ţara din criză, cum ar putea, oare, aceiaşi români să aibă încredere într-o nouă echipă, din care fac parte şi persoane care nici măcar nu s-au angajat să execute o sarcină atât de dificilă?
Remanierea este inutilă şi înşelătoare şi dintr-o altă perspectivă decât cea constituţională. în realitate, noi stim că nu Guvernul, ci Preşedintele este cel care a hotărât modalitatea prin care Guvernul încearcă să puna capăt crizei. în consecinţă, meritul pentru reuşită, dacă se va întâmpla aşa, îi aparţine lui Traian Băsescu. Ca şi răspunderea pentru eventualul eşec. Restul este o farsă. Din această perspectivă, nu are absolut nicio importanţă dacă Guvernul se remaniază sau nu se remaniază. Nici măcar dacă Guvernul s-ar schimba în întregul său, în urma unei demisii a premierului, datele esenţiale ale problemei nu se schimbă.
Şi atunci, de ce se discută despre demisie? De ce, la nivelul societăţii româneşti, există o adevărată dispută pe această temă? De ce s-au întâlnit liderii PD-L cu Preşedintele Traian Băsescu la Snagov şi ce Dumnezeu au dezbătut ei acolo? Pentru toate aceste întrebări, nu există decât un singur răspuns logic. Şeful statului, implicat până în gât în guvernare, încearcă, prin intermediul Executivului şi al PD-L, să se învăluie într-o perdea de fum. Să dispară din radarul opiniei publice, sub aspectul responsabilităţii. Cum? Prin disiparea responsabilităţii. Să diminueze, astfel, consecinţele catastrofale ale greşelilor politice pe care tocmai le-a făcut.
Falsa dispută din PD-L şi, în general, de la nivelul societăţii româneşti are ca punct de plecare o temă înşelătoare. Şi anume, momentul şi rostul unei remanieri. Unei remanieri total inutile.
