Dar şi cei care pot transforma un vis în realitate. Mă voi abate, astăzi, de la obiceiul meu de a scrie, cu obstinaţie, despre oamenii politici. Şi despre faptele politice. Şi despre consecinţele acestora. O zi, fac excepţie. Şi mă voi referi la copii. La cei mai buni copii. Ei pot transforma această excepţie, pe care o fac acum, într-o regulă. Fie ca, în viitor, cei care vor avea ceva de comentat să o facă cu speranţa şi bucuria pe care încerc eu, acum, să le strecor în acest material de presă.
Pare un simplu comunicat sec de presă: “La Snagov a avut loc marţi, 6 iulie 2010, prima ediţie a competiţiei de şah,Turneul Campionilor”. S-au bătut cei mai buni copii din România. Campionii vârstei de 8, 10 şi 12 ani. Elita şahului românesc de juniori, la restaurantul El Capitan, devenit celebru în urma unor demersuri prezidenţiale, care au avut un cu totul alt scop.
Este pentru prima dată, în România, când cei mai buni jucători de şah au posibilitatea să se întâlnească într-un “turneu închis de opt”. Marea competiţie a avut loc sub patronajul Marii Maestre Internaţionale, Elisabeta Polihroniade, şi s-a bucurat de prezenţa, ca invitat special, a Marelui Maestru Internaţional, Liviu - Dieter Nisipeanu, cel care a reuşit, în 2005, cea mai mare performanţă din carieră, devenind campion european. Există şi un sponsor principal, care s-a aflat, modest, undeva în spatele scenei. El se numeşte Ion Biriş.
După ce copiii cei mai buni ai României, în materie de şah, aceste minţi sclipitoare, îşi vor fi luat cupele El Capitan şi după ce cupa cea mare va fi adjudecată, peste două zile, aceste speranţe ale şahului românesc vor pleca şi se vor lupta pentru culorile patriei, într-o mare confruntare la nivel european.
Printre aceşti copii, care sunt elita şahului românesc, se află, poate, un viitor campion mondial. Şi, cu certitudine, mulţi şahişti care vor aduce acasă mari trofee internaţionale.
Dacă putem în şah, de ce nu am putea şi în viaţa de fiecare zi? Dacă avem copii atât de minunaţi, atât de inteligenţi, atât de puternici în cel mai important sport al minţii - şi să nu uităm că avem campioni redutabili şi în olimpiadele internaţionale de matematică şi alte ştiinţe exacte - mă întreb de ce nu am putea deveni, noi românii, adevăraţi campioni şi în competiţia între state? Astfel încât, cândva, nu prea târziu, să putem fi cu adevărat mândri de viaţa pe care o ducem. De forma de civilizaţie pe care am adoptat-o. De nivelul de educaţie pe care îl vom fi atins.
