Guţã are valoare!

Guţã are valoare!
O ştire apãrutã în urmã cu câteva zile ne anunţa cã manelistul Nicolae Guţã a fost prins cu vitezã excesivã pe şosea, iar poliţiştii l-au amendat şi i-au suspendat permisul.

Ştirea mai zicea cã omul a plãtit amenda pe loc şi n-a comentat în privinţa reţinerii actului. Pro TV, în buna sa tradiţie imbecilã, a titrat ceva de genul ”Guţã dã un autograf pe chitanţa de amendã” şi gata, asta fu tot! De ce mã deranjeazã cã nu s-a mai spus/scris/arãtat nimic pe tema asta?

 

Pentru cã este unul din cazurile rarisime în care un individ plin de bani şi notorietate - promotor al unei “muzici” în care mesajul de bazã este “am bani şi fac ce vreau” - se dovedeşte a fi un cetãţean normal, care-şi plãteşte amenzile şi nu intervine cu pile sau şpãgi pentru a recupera permisul reţinut. Nu comentez acum sumele plãtite de Nicolae Guţã ca impozit din încasãrile de la concerte /bairamuri /înregistrãri...

 

Vorba e că, de data aceasta, a dovedit bun-simţ şi nimeni n-a făcut caz pe tema asta, ca să ia aminte şi retardaţii care, inspiraţi din manele, se cred buricii Terrei. Nu e prima oară când presa îşi dovedeşte caracterul nociv, antisocial chiar. Subiecte şi oameni care, analizaţi şi popularizaţi, ar putea provoca un declic benefic în conştientul colectiv sunt ignorate, dar se insistă până la îngreţoşare pe teme şi oameni care induc senzaţia că răul şi urâtul au câştig de cauză sau măcar scapă nepedepsite.

 

Când un dobitoc cu mintea odihnită, ex-fotbalist, a circulat cu o viteză uriaşă, iar Poliţia a aflat că nici permis nu avea, totul a fost prezentat ca un fapt divers, ba cumva în favoarea “masculului alfa” din Q7. A doua zi, culmea, individul este zărit iar cu maşina prin oraş, tot fără permis! In loc să vedem, live, arestarea imediată a specimenului, presa ne arată cum cretinul repede un reporter. Si atât! Cam ce-or fi înţeles din faza asta tinerii cu minţi mititele şi morală micro?

 

Că legea se aplică fără pardon şi că tupeul nu e soluţia câştigătoare? Mira-m-aş... O societate civilizată, în care legea şi bunul-simţ domnesc, se clădeşte şi se menţine prin două metode: 1. educaţie şi 2. reprimare. Copilul învaţă de mic ce e voie şi ce nu e voie, împreună cu avertismentul că, dacă încalcă regulile, va fi pedepsit. Societatea, prin funcţionarea ei, confirmă mereu cele învăţate în familie.

 

Copilul şi tânărul vor vedea linişte, ordine, curăţenie şi politeţe în jur, precum şi cetăţeni sancţionaţi pe loc pentru încălcările normelor de convieţuire civică. Nu se poate vorbi despre drepturile unui om decât în măsura în care el respectă drepturile celorlalţi. Din clipa în care calcă strâmb, sancţiunea trebuie să fie promptă şi să stopeze încălcarea regulii. Atenţie, însă!

 

Ordinea firească este: avertisment-amendă (plătită)-arestare-condamnare, nu avertisment-amendă (neplătită)-resemnare! Dacă “ilegalistul” e un om bogat sau/şi influent, “organele” trebuie să fie cu atât mai necruţătoare, fiindcă averea şi puterea îţi creează obligaţii suplimentare, nu-ţi dau imunitate. Iar dacă am început cu Guţă, să încheiem cu minunea de Adrian Simionescu, cel care, acum câţiva ani, fiind surprins cu viteză excesivă, a sunat imediat un ştab din IGP, care l-a făcut troacă de porci pe neinspiratul poliţist de la Circulaţie. Guţă a procedat civic, Simionescu manelistic.

 

Ca să folosim un termen specific breslei lor, Guţă are valoare, fiindcă s-a dovedit cetăţean, pe când Simionescu, Copos, judecătoarea din Târgovişte, Claudiu Răducanu, Carmen Păunescu, interlopul Cocoană din Timişoara şi alte mii de ţopârlani rromâni se dovedesc a fi simple subiecte de manea.

 

Comenteaza