Am văzut zilele trecute, pe YouTube, un filmuleţ realizat prin centrul Clujului în toamna lui 1989.
Pe lângă abundenţa vegetaţiei - care, în prezent, e o amintire - am remarcat că mai există ceva. Ce nu era atunci ca acum? Maşinile e firesc să fie altfel, îmbrăcămintea oamenilor, de asemenea. Atunci? Până la urmă, mi-am dat seama. Străzile sunt incomparabil mai aglomerate, iar feţele şi atitudinea pietonilor diferă net faţă de cum erau acum 21 de ani. De ce aglomeraţie, că doar nu locuiesc cu mult mai mulţi oameni, totuşi? Pentru că prea puţini clujeni mai muncesc ceva, orice, care să-i ţină departe de baruri şi străzi. Mult mai neplăcută mi s-a părut deosebirea de atitudine. Clujenii din acea vreme, pur şi simplu, se plimbau sau circulau. Atât. Strada nu era loc de manifestare a macho-ismelor, nu devenea catwalk de prezentare a modei, nu bubuia de complexaţi agresivi şi nici pistă de raliu pentru maşinile puternice ale bişniţarilor nu era.
Strada era stradă, unele bucăţele erau Corso şi basta. Am fost plecat două zile la Bucureşti şi, pentru prima oară, Capitala n-a mai reuşit să mă streseze. Până acum 4-5 ani, un drum la Bucale mă termina. Acum, aglomeraţia, poluarea, mutrele bune de spânzurat şi senzaţia de uriaş cartier golănesc mi s-au părut binecunoscute. Pe Someş e, deja, ca pe Dâmboviţa... Chiar nu cred că abundenţa de baruri, cluburi şi locuri de distracţie, numărul uriaş de maşini şi tupeul crescând exponenţial sunt semne de progres. Cică oraşul s-a dezvoltat în ultimii 5 ani. Aşa. Şi?
Ce am câştigat eu, cetăţeanul clujean, de aici? Avem malluri? Mersi, supravieţuiam şi fără. Au tinerii unde pierde vremea pe bani grei? Mersi, preferam să-i văd la şcoală sau la muncă. Sunt maşini multe? Preferam un transport în comun bine pus la punct. Au parveniţii ocazia să-şi arate banii şi muşchii? Mi se rupe de nevoile lor penibile! Ce mai avem? Faceţi un efort de memorie şi amintiţi-vă câte mutre goriloide, frunţi înguste, cefe rase, muşchi tatuaţi şi ochi goi aveam cu 20 de ani în urmă?
Pentru cine nu ştie, erau câteva zeci de exemplare în tot Clujul, bişniţarii, sinistre excepţii pe care lumea le ocolea şi care provocau revoltă sau/şi dezgust. în nici un caz, admiraţie sau teamă. Analizaţi acum aspectul străzii clujene (sau bucureştene, ieşene, timişorene, etc.) şi veţi remarca, fără dubiu, cum excepţiile de altădată au devenit regulă. O regulă care se impune prin agresivitate, necinste şi o laşitate orgolioasă de necrezut, başca sprijinul televiziunilor, care numai mafioţi şi ţigani promovează. “Doamne, ce se întâmplă cu poporul ăsta, degenerează?” se întreba o doamnă între două vârste, pe o terasă din centru. Tare mă tem, doamnă, că da, aşa este, degenerăm.
Mergeţi, de curiozitate, prin zonele rău famate din Mărăşti, Mănăştur, Zorilor, Dâmbu Rotund, Someşeni, chiar Grigorescu şi Gheorgheni. Veţi avea surpriza să observaţi că arealurile dubioase se extind ca lepra, că acolo unde, mai an, vedeai oameni civilizaţi, acum trebuie să-ţi păzeşti portofelul şi chiar pielea, zona fiind infestată de indivizi - negricioşi sau nu - îmbrăcaţi kitsch, cu tunsori berbeceşti, priviri bovine şi atitudini de viitori (sau deja foşti) pârnăiaşi. Cum au proliferat în asemenea hal gunoaiele societăţii?
Mă tem că răspunsul nu ne va plăcea. Abordările umaniste, naive, care consideră că toată lumea trebuie să beneficieze necondiţionat de toate drepturile posibile, că oamenii sunt cu toţii buni, acestea sunt cauza dezastrului. Aud tot mai mulţi clujeni cu creierul întreg spunând că situaţia va sfârşi urât dacă e lăsată să mai degenereze. Că e nevoie, urgent, de reinstaurarea ordinii şi de integrarea drepturilor civice în matricea lor firească, aceea care previne derapajele. La noi, încercările de a reglementa, a interzice sau a limita ceva sunt oprite imediat, prin invocarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Ciudat, însă, cum nu auzi pe nimeni invocând obligaţiile cetăţeneşti! O mie de abuzuri ale cetăţenilor sunt considerate normale, un singur abuz al autorităţilor e numai bun ca pretext pentru a deschide încă o poartă spre anarhie. Am auzit o teorie potrivit căreia România (sau Vechiul Regat, cel puţin) e deja destinat a găzdui ţiganii şi interlopii Europei. Un fel de colonie penitenciară la scară macro.
îmi doresc să nu
fie aşa, deşi toleranţa pentru urât, murdar şi anormal în
