Ce se întâmplă cu spălarea banilor? Una dintre cele mai periculoase infracţiuni combătute pe plan mondial este cea denumită “operaţiunea de spălare a banilor”. îşi are originea în diverse alte încălcări ale legii. Cum ar fi traficul de fiinţe umane. Ori traficul de droguri. Ori traficul de arme. Sau chiar crimă organizată. Şi, în mod evident, terorismul. Toate aceste categorii de activităţi ilegale sunt aducătoare de venituri nefiscalizate.
E clar că atunci când eşti proxenet, fie “peşte”, fie şef al unei mari reţele transfrontaliere de export de carne vie, nu te înscrii, în acest scop, la Registrul Comerţului cu un SRL sau cu o societate pe acţiuni, în care figurează proprietarii şi sediul social. Aceeaşi lipsă de apetenţă pentru vreo formă de înregistrare legală o au şi protagoniştii celorlalte categorii de infracţiuni.
Ca urmare, sumele de bani, uneori colosale, care rezultă din asemenea operaţiuni sunt bani negri. Banii, însă, trebuie reintroduşi în circuit, într-o formă sau alta, pentru că altfel nu sunt folositori. Aici intervine ceea ce este denumită în literatura de specialitate “operaţiunea de spălare a banilor”. Combaterea actului de spălare a banilor, care are loc în interiorul graniţelor unui stat sau este transfrontalier, conduce implicit la operaţiunea primară de tip infracţional. Mergând pe urmele banilor spălaţi, poate fi identificată acţiunea de crimă organizată de un tip sau de altul. De aici derivă interesul fiecărei autorităţi statale, dar şi al organismelor internaţionale de a preveni, de a urmări şi de a combate operaţiunile de spălare a banilor.
Ce ar putea face CSAT în această privinţă? Una dintre direcţiile posibile de acţiune ar fi, de pildă, identificarea provenienţei sumelor uriaşe de bani care au fost destinate campaniei electorale prezidenţiale. înainte chiar de declanşarea campaniei, mai mulţi jurnalişti, printre care mă număr, au semnalat cazuri grave de evaziune fiscală şi contrabandă cu ţigări şi combustibili, de care însăşi conducerea ANAF nu era străină. Pe site-ul meu au fost postate documente care au probat existenţa unor asemenea operaţiuni, precum şi faptul că ele intraseră în atenţia DNA. Dar odată cu încheierea campaniei electorale, peste asemenea informaţii s-a pus capacul.
Cum de a fost posibilă dirijarea unor sume uriaşe de bani către colegiile electorale, fără evidenţierea contabilă a acestora şi utilizarea lor în scopul atragerii de electorat de partea lui Traian Băsescu? Cum de a fost posibil ca, după terminarea alegerilor - deşi fuseseră intens semnalate asemenea fenomene, din surse diferite - instituţiile abilitate ale statului să nu fi făcut nicio anchetă în acest sens?
îmi pun întreaga speranţă că aceasta este doar una dintre pistele avute în vedere în strategia CSAT de combatere a spălării banilor. Sper să nu mă înşel.
