Baia de mulţime se transformă în baie acidă

Din nou Traian Băsescu a ieşit mototolit în plină tentativă de a se întâlni cu populaţia care l-a ales preşedinte. S-a întâmplat de mai multe ori în timpul inundaţiilor.

Dar, de fiecare dată, s-a putut spune, şi s-a şi spus, că cetăţenii, nemulţumiţi de prestaţia şefului statului, se aflau într-o situaţie limită. Când trebuiau să-şi verse năduful pe cineva. Şi s-a întâmplat ca primul sosit să fie chiar Traian Băsescu. De această dată însă, la Constanţa huiduirea sa are o altă semnificaţie. Ea chiar marchează ruptura dintre populaţie şi cel mai de seamă reprezentant al ei. Este momentul începând de la care baia de mulţime a şefului statului devine acidă.

De ce personalităţile politice îşi doresc aşa-numitele băi de mulţime? De ce e pentru politicieni atât de important să se ducă în mijlocul unor grupuri mari de cetăţeni, să strângă mâini, să împartă zâmbete, să ridice copii în braţe, să schimbe vorbe prietenoase şi pline de speranţă? Pentru că întotdeauna politica a însemnat marketing. Şi această componentă a devenit din ce în ce mai importantă odată cu dezvoltarea comunicaţiilor în masă. Pentru că acum este posibil ca prezenţa unui politician, în mijlocul oamenilor dintr-un sătuc de undeva din creierul munţilor, să fie intens popularizată. De televiziuni, de presă în general. Şi, astfel, toţi românii pot urmări în timp real cum unul dintre aleşii neamului este primit cu bucurie de grupuri de oameni ca un adevărat prieten, ca o speranţă şi cum cetăţenii îi împărtăşesc grijile şi nădejdile lor, faţă de care politicianul dovedeşte compasiune şi optimism. Băile de mulţime ridică mult cota unui om politic, dar au, în acelaşi timp, şi un puternic efect psihic asupra lui. Îl fac mai încrezător în sine, mai puternic, mai hotărât să-şi ducă proiectul până la capăt.

Exact aşa s-a întâmplat şi cu Traian Băsescu, până la un punct. Înaintea şi în timpul campaniei electorale prezidenţiale, printr-un lung serial, pe care l-am publicat, am tratat acest fenomen al schimbării de atitudine faţă de Traian Băsescu, utilizând sintagma “marea huiduială”. Recunosc, în parte am anticipat o situaţie. Pentru că atunci, în campanie, Traian Băsescu a avut grijă să-şi aleagă, cu multă scrupulozitate, locurile în care urmă să fie prezent, precum şi comunităţile de persoane. El a evitat orice locaţie care îi putea oferi surprize. În general, a circulat, exclusiv, printre susţinătorii PDL. Care, de cele mai multe ori, erau aduşi, de la mari distanţe, cu autocare. Cu toate acestea, şi în timpul campaniei electorale au existat incidente.

Semnificaţia evenimentului de la Constanţa, când Băsescu a fost huiduit şi la începutul, şi la sfârşitul discursului, constă în faptul că a fost una dintre puţinele ocazii în care el s-a adresat unei mulţimi după prăbuşirea de credibilitate. Constanţa a fost aleasă cu atenţie pentru acest experiment, în sensul că la eveniment predominanţi nu au fost cetăţenii, care erau relativ puţini, ci militarii; or, aceştia sunt disciplinaţi şi nu au voie să facă politică.

Ca atare, huiduielile de la Constanţa reprezintă un test major. O demonstraţie cât se poate de clară că “marea huiduială” a început, iar băile de mulţime au devenit acide.