Criza valutară, cea mai gravă consecinţă a crizei economice

Una din consecinţele celei mai severe crize economico-financiare din ultimele decenii – criza valutară – a dominat economia mondială pe parcursul ultimelor săptămâni. George Soros menţiona recent că sistemul monetar stă să erupă şi să tragă în jos economia mondială.

Semnalele emise de Rezerva Federală americană au dat tonul unei puternice deprecieri a dolarului. Spre exemplu, în raport cu euro, acesta se tranzacţionează în prezent în jurul nivelului de 1,4 unităţi, comparativ cu nivelul de 1,19 unităţi consemnat la începutul lunii iunie. Cu alte cuvinte, euro s-a apreciat cu aproximativ 15% în raport cu dolarul pe parcursul ultimelor luni.

Întoarcerea tendinţei pe piaţa euro-dolar a determinat creşterea volatilităţii şi realinieri pe pieţele valutare, scoţând în evidenţă practicile de depreciere competitivă. O serie de state de pe mapamond au anunţat intervenţii pe pieţele valutare pentru a împiedica o apreciere semnificativă a monedelor proprii (Japonia, Brazilia, Elveţia). Practic, aflate la finalul programelor expansioniste fără precendent, implementate în contextul crizei economice, economiile de pe mapamond încearcă să mizeze pe cartea cursului de schimb pentru a câştiga competitivitate.

Din punct de vedere teoretic, problemele actuale pe pieţele valutare sunt asociate cu dezmembrarea sistemului Bretton-Woods (R. Mundell). În practică, principala cauză a acestui război valutar este considerată China. Aceasta este acuzată de menţinerea unui curs depreciat al yuanului în raport cu dolarul. Desigur, politica de curs de schimb a Chinei este unul din factorii care împiedică echilibrarea economiei mondiale. Preocupările cu privire la politica de curs de schimb a Chinei sunt justificate de evoluţiile indicatorilor macroeconomici.

În ultimele luni am asistat la reaccelerarea deficitului comercial al Statelor Unite. La polul opus, China înregistrează un excedent comercial ridicat, fapt care se reflectă în nivelul record al rezervelor (la finele lunii septembrie acestea au atins nivelul de 2,65 trilioane de dolari). Rezervele valutare ale Chinei au crescut în perioada 1992-2010 la un ritm mediu anual de peste 30%.

O altă cauză a războiului valutar, la fel de importantă, constă în nivelul redus al costului de finanţare din economiile dezvoltate. Principala consecinţă a crizei valutare constă în impactul nefavorabil pentru comerţul internaţional, şi, implicit, pentru economia mondială. Un astfel de război valutar ar putea contribui la intensificarea politicilor comerciale protecţioniste, care introduc distorsiuni în comerţul internaţional. Cu alte cuvinte, actuala criză valutară s-ar putea transforma într-un război comercial, apropiat cu evenimentele din timpul Great Depression.

Spre exemplu, Camera Reprezentanţilor a adoptat recent un proiect prin care companiile americane pot recurge la taxe de import pentru a combate politica de curs de schimb a Chinei. Totodată, Brazilia a anunţat recent măsuri de majorare a taxelor pentru influxurile de capital pe termen scurt. Mai mult, o serie de state emergente au anunţat intenţia de adoptare de măsuri de natură să limiteze circulaţia capitalurilor.

Cum s-ar putea rezolva criza valutară? Se pot menţiona mai multe alternative. În primul rând, cea a coordonării politicilor valutare şi economice pe mapamond. Mai ales că succesul intervenţiilor pe piaţa valutară este condiţionat de coordonare. Acest aspect ar putea fi adresat la apropiatul Summit G-20. O altă soluţie constă în exercitarea de presiuni pentru aprecierea yuanului. Soros considera recent că, prin emergenţa ca lider pe mapamond, China trebuie să îşi asume şi responsabilităţile în sistemul monetar global. Un yuan mai puternic ar contribui la echilibrarea fluxurilor comerciale cu Statele Unite. O soluţie ar fi însă stabilizarea cursului de schimb euro-dolar.

Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
redactie@ziuadecj.ro