Trei ani de la declanşarea crizei mondiale
- Scris de Ziua de Cluj
- 10 Aug 2010, 23:18
- Coltul zilei
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
9 august a intrat în istorie ca data declanşării celei mai severe crize economico-financiare de la finele celui de-al Doilea Război Mondial.
Anunţul BNP Paribas, cu privire la imposibilitatea evaluării adecvate a valorii activelor unor fonduri cu expunere pe piaţa creditelor ipotecare americane sub-prime, a provocat panică pe pieţele financiare. Indicele Dow Jones s-a depreciat pe parcursul şedinţei de tranzacţionare din ziua respectivă cu aproximativ 400 de puncte, semnalând declanşarea crizei financiare. Încrederea în sistemul financiar american s-a deteriorat în lunile care au urmat, evoluţie determinată de: declinul pieţei imobiliare; dimensiunea expunerii băncilor pe segmentul imobiliar; complexitatea instrumentelor financiare utilizate; gradul ridicat de interdependenţă din sistemul financiar. Trecerea cartofului fierbinte (instrumentele derivate ipotecare) între instituţiile financiare a determinat expuneri pe piaţa imobiliară americană nu numai a băncilor americane, dar şi a instituţiilor financiar-bancare non-americane.
Astfel, din momentul începerii crizei, preţurile instrumentelor financiare au consemnat o tendinţă descendentă, ceea ce a determinat băncile (care deţineau astfel de active în portofolii) să înregistreze pierderi de ordinul trilioanelor de dolari, care au dus la falimentul mai multor instituţii. Treptat, după declanşarea crizei financiare, am asistat la deteriorarea indicatorilor macroeconomici din Statele Unite şi la intrarea în recesiune a economiei americane (decembrie 2007). A fost cea mai severă recesiune de la finele celui de-al Doilea Razboi Mondial. Criza s-a propagat, iar şirul evenimentelor ulterioare este cunoscut. Economia mondială a intrat în recesiune. Treptat, măsurile luate de autorităţi au contribuit la restabilirea încrederii în sistemul financiar şi la iniţierea unui proces de relansare economică graduală. Cu toate acestea, criza pare să nu fie nici pe departe terminată. Procesul de relansare nu are o distribuţie uniformă. Unele state îşi revin mai uşor, pe când altele par să meargă în derivă.
În acest context, pentru perioada următoare cuvântul de ordine este incertitudinea! Deja, în a doua jumătate a anului au apărut semnale de încetinire a economiei mondiale, astfel încât nimeni nu poate spune acum când vom ieşi din criză. Oricum, pentru a ieşi din criza actuală este necesară identificarea şi tratarea cauzelor acesteia. Deşi a contribuit la progresul economiei mondiale în ultimele decenii, de-reglementarea prezintă şi dezavantaje. Iar cel mai important constă în dificultatea de cuantificare şi de însuşire a riscurilor. Din această perspectivă, este ridicată probabilitatea ca în anii următori să asistăm la un sistem economic mondial din ce în ce mai reglementat. Desigur, un grad crescând de reglementare va afecta potenţialul de evoluţie a economiei mondiale. În al doilea rând, economia mondială nu poate funcţiona necontenit cu un singur motor (consumatorul american).
Funcţionarea în acest mod a produs acumularea de dezechilibre (balanţa comercială americană deficitară, balanţa comercială a ţărilor asiatice excedentară)! Cu alte cuvinte, Europa, cu un comerţ echilibrat (din punct de vedere al deficitului/excedentului), juca un rol de moderator între fluxurile americane şi asiatice. În al treilea rând, criza a scos în evidenţă importanţa unui mix adecvat de politici macroeconomice (echilibru între politicile care stimulează cererea şi politicile care stimulează oferta)! Ciclul american încheiat cu criza declanşată în 2007 a fost dominat de politici macroeconomice care au impulsionat cererea, contribuind la apariţia fenomenelor de supraevaluare a activelor. Nu în ultimul rând, deşi globalizarea a avut un impact pozitiv pentru economia mondială, contribuind la creşterea PIB-ului potenţial prin prisma majorării ofertei de bunuri şi servicii, a intensificării fluxurilor comerciale şi a creşterii concurenţei, criza a demonstrat importanţa coordonarii politicilor macroeconomice la nivel global! De aici, importanţa renunţării pe viitor la egoismul obiectivelor solitare de politică macroeconomică!
Dr. Andrei RĂDULESCU, analist Target Capital
Astfel, din momentul începerii crizei, preţurile instrumentelor financiare au consemnat o tendinţă descendentă, ceea ce a determinat băncile (care deţineau astfel de active în portofolii) să înregistreze pierderi de ordinul trilioanelor de dolari, care au dus la falimentul mai multor instituţii. Treptat, după declanşarea crizei financiare, am asistat la deteriorarea indicatorilor macroeconomici din Statele Unite şi la intrarea în recesiune a economiei americane (decembrie 2007). A fost cea mai severă recesiune de la finele celui de-al Doilea Razboi Mondial. Criza s-a propagat, iar şirul evenimentelor ulterioare este cunoscut. Economia mondială a intrat în recesiune. Treptat, măsurile luate de autorităţi au contribuit la restabilirea încrederii în sistemul financiar şi la iniţierea unui proces de relansare economică graduală. Cu toate acestea, criza pare să nu fie nici pe departe terminată. Procesul de relansare nu are o distribuţie uniformă. Unele state îşi revin mai uşor, pe când altele par să meargă în derivă.
În acest context, pentru perioada următoare cuvântul de ordine este incertitudinea! Deja, în a doua jumătate a anului au apărut semnale de încetinire a economiei mondiale, astfel încât nimeni nu poate spune acum când vom ieşi din criză. Oricum, pentru a ieşi din criza actuală este necesară identificarea şi tratarea cauzelor acesteia. Deşi a contribuit la progresul economiei mondiale în ultimele decenii, de-reglementarea prezintă şi dezavantaje. Iar cel mai important constă în dificultatea de cuantificare şi de însuşire a riscurilor. Din această perspectivă, este ridicată probabilitatea ca în anii următori să asistăm la un sistem economic mondial din ce în ce mai reglementat. Desigur, un grad crescând de reglementare va afecta potenţialul de evoluţie a economiei mondiale. În al doilea rând, economia mondială nu poate funcţiona necontenit cu un singur motor (consumatorul american).
Funcţionarea în acest mod a produs acumularea de dezechilibre (balanţa comercială americană deficitară, balanţa comercială a ţărilor asiatice excedentară)! Cu alte cuvinte, Europa, cu un comerţ echilibrat (din punct de vedere al deficitului/excedentului), juca un rol de moderator între fluxurile americane şi asiatice. În al treilea rând, criza a scos în evidenţă importanţa unui mix adecvat de politici macroeconomice (echilibru între politicile care stimulează cererea şi politicile care stimulează oferta)! Ciclul american încheiat cu criza declanşată în 2007 a fost dominat de politici macroeconomice care au impulsionat cererea, contribuind la apariţia fenomenelor de supraevaluare a activelor. Nu în ultimul rând, deşi globalizarea a avut un impact pozitiv pentru economia mondială, contribuind la creşterea PIB-ului potenţial prin prisma majorării ofertei de bunuri şi servicii, a intensificării fluxurilor comerciale şi a creşterii concurenţei, criza a demonstrat importanţa coordonarii politicilor macroeconomice la nivel global! De aici, importanţa renunţării pe viitor la egoismul obiectivelor solitare de politică macroeconomică!
Dr. Andrei RĂDULESCU, analist Target Capital
DISTRIBUIE
Comenteaza
