Pe care, de câte ori sunt întrebaţi, liberalii o resping cu hotărâre. Se pune mai întâi întrebarea dacă intenţia este serioasă sau doar de natură diversionistă. Iar în eventualitatea în care poate fi luată în serios o asemenea invitaţie, urmează a doua dilemă. Este posibilă, cu adevărat, o nouă alianţă PD-L – PNL?
Traian Băsescu, precum şi o serie de lideri PD-L, ar putea monta o capcană psihologică. Atât în PSD, cât şi în PNL, cele două importante partide de opoziţie, există curente divergente, în raport cu proiectul unei alianţe care să răstoarne Guvernul Boc, atunci când UDMR va face stânga-mprejur. Unii socialişti consideră că, indiferent de fenomenele de creştere electorală, un viitor guvern trebuie să se bazeze, în mod obligatoriu, pe o majoritate confortabilă, care nu ar putea fi realizată fără liberali. Alţii, dimpotrivă, cred că viitorul PSD-ului este să alerge singur pe culoar, doar având şansa ca într-o bună zi, relativ curând, să poată obţină peste 50 la sută din voturi. Evident, pe seama gravelor hemoragii electorale pe care le suferă PD-L. în tabăra socialiştilor nu se manifestă prea multe preocupări de natură doctrinară atunci când e luată în discuţie eventualitatea unei alianţe cu liberalii.
în PNL, din contră, criteriile de natură doctrinară sunt predominante. în special cele care vizează sistemul de impozite şi taxe. PNL nu admite ca performanţa individuală ori colectivă, concretizată prin venituri mai mari, să fie penalizată, în timp ce socialiştii insistă pentru impozite diferenţiate.
Sesizând asemenea diferende în interiorul celor două partide, Traian Băsescu ar putea încerca să lărgească falia, lansând ipoteza unei alianţe cu liberalii.
Dar la fel de posibil este să nu asistăm la o diversiune. Dacă Traian Băsescu şi o parte a staffului pedelist vor cu adevărat o alianţă cu liberalii, o primă explicaţie ar fi intenţia de a disipa răspunderea pentru gravele contraperformanţe de până acum. Dacă, în ceasul al doisprezecelea, liberalii ar accepta o alianţă, Traian Băsescu se gândeşte că ar mai fi încă timp ca vina pentru dezastru să fie aruncată, înaintea alegerilor, pe umerii acestora. Să le acord, însă, pesediştilor beneficiul bunei - credinţe. Poate că ei iau, într-adevăr, în serios o asemenea alianţă, gândindu-se că împreună cu liberalii ar putea forma un guvern mai performant. Poate. Dar de ce ar accepta liberalii? Doar din dorinţa de a reveni mai repede la putere?
Refuzul liberal se sprijină pe argumente mult mai solide decât o eventuală acceptare. în primul rând, chiar dacă în opoziţie PD-L s-a autodeclarat şi chiar automanifestat uneori ca un partid de dreapta, la guvernare fiind, a făcut gesturi care îl definesc, în continuare, aşa cum a fost şi pe vremea FSN-ului, drept o formaţiune de stânga. Cel mai elocvent exemplu este chiar sistemul de taxare. Care lasă impresia unei răfuieli cu proprietatea privată şi economia de piaţă, bazată pe libera concurenţă.
Până una alta, ceea ce ar fi în avantajul PD-L-ului, respectiv o alianţă cu unul dintre cele două partide, este în dezavantajul celorlalţi. Şi invers. Atât liberalii, cât şi socialiştii câştigă dacă aleargă singuri.
