Care este opinia personală privind clasificarea Shanghai a universităţilor? Am participat la discuţia internaţională de dinaintea finalizării clasificării Shanghai şi cunosc premisele acesteia. Este clasificarea ce pune pe primul plan publicaţiile ISI şi premiile majore pentru cercetare ştiinţifică, adică partea oarecum nucleu a înnoirii cunoaşterii şi a validării acesteia.
Această clasificare trebuie respectată, iar din ea trebuie învăţat:
în Europa universităţile comprehensive (adică cele care încorporează, pe lângă ştiinţe experimentale, pe care este calcată clasificarea Shanghai, ştiinţe umaniste, filozofie, teologie, artă) au simţit că structura lor excedează criteriile folosite la Shanghai. Cum stăm cu cercetări de cotitură în cunoaştere, care nu intră în lista considerată a publicaţiilor?
Cum se pot include în criterii monografiile şi sintezele, ce constituie performanţa proprie în filologie, filozofie, istorie, teologie etc.? Cum se poate diferenţia, în articole ISI, între contribuţii triviale şi efective înnoirii ale cunoaşterii? Nu cumva publicaţiile valoroase ar trebui să aibă aplicaţii tehnologice? Nu cumva acolo unde este cercetare valoroasă se atrag studenţi? Şi la Universitatea Babeş-Bolyai avem articole ISI care sunt înnoiri ale cunoaşterii şi publicaţii ISI care nu contează, după cum avem studii cu efecte tehnologice şi studii în sine sau cercetători valoroşi care atrag studenţi şi cercetători ocoliţi.
Opinia mea este aceea că trebuie performat în publicarea în regim ISI; nu se poate ameliora poziţia universităţilor româneşti în lume, fără acest parametru. Trebuie însă păstrată distincţia dintre cunoaştere şi contribuţii triviale, aşa cum această distincţie se practică în ţările de referinţă (SUA, Anglia, Germania, Israel, Franţa etc.). Mai presus de toate, ar trebui cultivată creaţia intelectuală, în orice formă (matematic-axiomatizată, experimental-inductivă, conceptual analitică, tehnologică, istorică, artistică, teologică sau filozofică etc.). Cum spunea Linus Pauling: “Calea pentru a ajunge la o idee nouă este aceea de a avea multe idei”.
