Semnificaţie, ordine, control (II)

Paul Berg (1972) a fost începutul, atunci când a trecut la inserarea de gene noi în organismele vii şi a pus în mişcare o biologie cu “inimaginabile consecinţe”: pentru prima oară, câştigând abilitatea de a schimba “instrucţiunile pentru viaţă aflate înăuntrul fiecărei celule vii”, oamenii “au devenit arhitecţii vieţii” (p. 483).

Şirul descoperirilor deschizătoare de epocă ale biologiei secolului nu demult încheiat este plin de învăţăminte. Sunt, desigur, înainte de toate, învăţăminte pentru biologi. Sunt însă învăţăminte şi pentru cei care nu s-au specializat în biologie. Prima învăţătură este aceea că cercetătorul ce-şi satisface menirea caută dezlegări la probleme ale reproducerii umane a vieţii.

Nu distincţia, devenită între timp puţin relevantă, dintre “fundamental” şi “aplicativ”, are aici întâietatea, ci efortul de a dezlega probleme întâmpinate de oameni. Biologia recentă ne oferă însă multe alte învăţături. Redau câteva, chiar cu ajutorul reflecţiilor autorilor de “descoperiri deschizătoare de epocă”.

De pildă, Starling argumenta că “ignoranţa” în privinţa importanţei cercetării ştiinţifice are “efecte dezastruoase” pentru o ţară (p. 3). Linus Pauling mărturisea: “Eu nu sunt interesat de ceva nou, care este deja descoperit”. El a arătat, totodată, cât de important este orizontul interogativ larg: “Calea către idei bune este să ai o mulţime de idei” (p. 224). Krebs deconspira, alături de preocuparea constantă pentru biochimie, plăcerea pentru muzică, şi nu doar pentru ascultare, ci mai ales pentru “crearea muzicii” (p. 290).

Watson şi Crick au ajuns la descoperirea lor, promovând abordări “radical diferite de cele deja existente” (p. 368). Paul Berg spunea: “Satisfacţia derivată din rezolvarea unei probleme cu un experiment a fost o experienţă ameţitoare, aproape pătimaşă. Privind retroactiv, eu înţeleg că hrănirea curiozităţii şi instinctul de a căuta soluţii sunt, probabil, cele mai importante contribuţii pe care educaţia le poate aduce” (p. 484).

Iar astfel de învăţături nu numai că ne ajută să înţelegem istoria descoperirilor, dar au şi astăzi un ecou proaspăt, într-un moment în care, împotriva aparenţelor, înţelegerea ştiinţei şi a cercetării ştiinţifice nu sunt deloc asigurate de la sine.