Stadion la standarde UEFA. Şase transferuri - Hugo Alcantara, Avaro Pereira, Sanchez Prette, Jose Ignacio Casanave, Gustavo Oberman şi Yssouf Kone – menite să întărească echipa pentru Champions League. Cantonament în Austria. Un plan serios, pus la punct de ani de zile şi aflat în continuă dezvoltare. Multă, multă linişte. Astfel se prezintă astăzi CFR.
Puţin mai la vale, e “U”. Din toate punctele de vedere. De stadion, nici nu are rost să povestim. Se tot vorbeşte de ani de zile, iar de rezolvat, nu se rezolvă nimic. La capitolul transferuri, “U” a bifat două până acum. Dorin Goga şi Nemanja Jovanovic. Care au plecat.
La fel ca Marius Suller, Radu Sabo şi mulţi alţii, cărora le-au expirat contractele. De întărirea echipei nu poate fi vorba. E imposibil, atâta vreme cât nu există un plan concret legat de viitorul echipei. Cantonament? Mai încolo, în Ungaria. Linişte? Mai degrabă, aparentă, pentru că liniştea e ultimul lucru pe care îl poţi avea la un club la care nu ai mai nimic.
Şi atunci, ce există la “U”? Antrenori, jucători, oameni care mişună prin birouri, un preşedine suspendat de FRF, un altul care se pregăteşte să sară pe fotoliul primului, plus patroni. Cei de la Oncos.
Teoretic, pentru că, încă, patronul echipei de fotbal este Consiliul Local. Care ieri s-a întâlnit să aprobe contractul prin care Oncos va prelua pachetul majoritar. L-a aprobat, parcă mai mult pentru a nu pierde timpul, şi a trecut la următorul punct de pe ordinea de zi.
Practic, “U” nu are, azi, nici măcar patron. Nu că ar fi avut în ultimii ani vreunul competent. în momentul în care a început lupta pentru acţiunile deţinute de Consiliul Local, între Impact şi Oncos, opiniei publice i-a fost servită varianta rezolvării în doi timpi şi trei mişcări. O nouă minciună sfruntată. Amânările au fost mai dese decât deciziile luate, iar după ce s-a luat o decizie finală, a mai venit o amânare. Cea de ieri. Care nu face decât să le dea apă la moară celor care prevedeau un dezastru la “U” o dată cu preluarea de către Oncos.
E momentul ca Oncos să conştientizeze că a fi patron la “U” înseamnă în primul rând responsabilităţi. Pe lângă vânzarea de jucători, pe lângă asocierea imaginii cu un brand puternic, dar care pierde din ce în ce mai mult avânt, e nevoie de un plan concret, viabil, care să scoată clubul din anonimat. Şi e nevoie, în primul rând, ca acest plan să le fie cunoscut clujenilor. Pentru că altfel, toată “afacerea” riscă să se întoarcă împotriva celor de la Oncos, iar cârcotaşii – care afirmă deja că în spatele preluării lui “U” ar fi banii unui “cetăţean onest”, căruia prietenii îi spun Arpi – vor deveni din ce în ce mai mulţi. Şi mai puternic auziţi, mai ales că îşi bazează vorbele pe lipsa de acţiune a patronilor, pe care o pun pe seama unor “sfaturi” binevoitoare.
Nu cred în aceste vorbe. Nu am dovezi. Dar la fel de puţin cred, acum, în redresarea lui “U” sub controlul celor de la Oncos. Tot pentru că nu am dovezi.
