ANALIZA CUPEI MONDIALE: Primele meciuri

Cu toate că s-a lăsat dominată în prima repriză, echipa pregătită de fostul antrenor al campioanei mondiale din 1994, Carlos Alberto Pereira, a ştiut ceea ce vrea şi, mai ales, a ştiut să atace simplu, cu pase lungi şi hotărâtoare. Dintr-o astfel de fază, un atac curat, pe spaţiu mare, ce denotă exerciţiu, viteză, tehnică, Tshabalala a marcat spectaculos în repriza a doua şi a aprins un joc ce părea de rutină.

Cunoscutul antrenor a făcut din jucători talentaţi o echipă cu bună distribuţie în teren şi vârfuri mereu gata de şuturi decisive. Mexicul a jucat cam stereotip şi caduc şi, deşi a avut mingea mai mult, a reuşit anevoios egalarea, profitând, de fapt, de apărarea uneori cam naivă a sud-africanilor. Scorul final este, în fond, echitabil, după jocul de ansamblu.

Meciul vedetă, Franţa-Uruguay, a oferit un fotbal studiat, inteligent, între echipe cu bună cunoaştere a fotbalului şi cu ambiţii manifeste. Fiecare echipă a vrut victoria, spre a se asigura în faţa meciurilor următoare pentru calificarea în optimi. Fiecare a fost capabilă să creeze pericole pentru poarta adversă. Franţa a fost uşor mai bună şi a construit mai multe atacuri.

S-au distins Gourcuff – prin clarviziune, prezenţă aproape ubicuă la mijloc şi în atac, Toulalan ca travaliu, Forlan ca inteligenţă (exceptând incredibila ratare din minutul 73, din careu, perpendicular pe poartă). Fără strălucire a fost Ribery, neconcludent Diaby, încă neprofilaţi jucătorii uruguayeni, iar Anelka, în nota obişnuită, adică destul de tocit. Doar cu Forlan, este evident că Uruguay-ul nu poate câştiga mult.

Eliminarea lui Lodeiro şi introducerea lui Gignac, în locul încă neconvingătorului Govou, la francezi, păreau să avantajeze tehnica echipă a Franţei. Ca şi altădată, Uruguay a recurs însă la apărare aglomerată, pe două-trei linii, la nevoie, care a fost uneori literalmente asediată de atacul francez. Partida s-a încheiat fără gol şi, până la urmă, echitabil.

Primele două meciuri ale turneului final al campionatului mondial de fotbal – Africa de Sud-Mexic şi Franţa-Uruguay – au arătat din nou că fotbalul bazat pe exersare, inteligenţă, angajament are câştig de cauză. Arbitrajele precise l-au favorizat.