Un prim motiv este că arhitectura ajunge pe multiple căi şi pe parcursul a patru zile, în cotidianul Cetăţii, în contact cu publicul larg, atât în spaţiul public (străzi, pieţe), prin intermediul realizării unor configuraţii spaţiale efemere, cât şi prin imagini (proiecte, fotografii), pe simezele unor expoziţii sau prin cuvinte mesaj (conferinţe, dezbateri). Este evident că întâlnirea publicului cu universul construit este permanentă, că fiecare îşi are definite unele puncte de vedere – mai ales că tot mai mulţi au avut ocazia să treacă şi dincolo de graniţele ţării – dar a vedea clădiri, albume sau expoziţii, nu înseamnă că am şi ajuns la un discernământ pentru a departaja valoarea de nonvaloare.
O înţelegere corectă a arhitecturii ar permite comunităţii să respecte valorile patrimoniale lăsate de generaţiile anterioare şi, în acelaşi timp, să-şi manifeste exigenţa faţă de ceea ce se face pledând pentru ca şi acest început de secol să lase posterităţii edificii reper. Meritul studenţilor de la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism este că pentru a familiariza publicul cu acest domeniu al creaţiei de spaţii au apelat la o gamă foarte generoasă de oferte, adăugând la cele semnalate mai înainte dialogul pe diverse domenii, proiecţii, facilitarea unui contact intim cu monumente (Bastionul Croitorilor, Teatrul Naţional, Fostul Hotel New York / Continental), proiecte pe tematici, o informare la zi prin cartea de arhitectură şi chiar lansare de carte, punerea în discuţie a învăţământului de profil, dar şi facilitarea unor contacte poliprofesionale prin seriile de club.
Amintim că acţiunile de acest gen organizate tot de studenţi au mai avut loc, dar, de această dată, amploarea este deosebită şi adaug aici şi impresionanta cifră de peste 50 de intervenţii (studenţi, arhitecţi, sociologi). Iar din aceştia nouă sunt invitaţi străini. Ca atare, colectivul de studenţi ce şi-a asumat o asemenea sarcină merită din plin cele mai sincere felicitări. Spuneam, la începutul acestor rânduri, că evenimentul trebuie privit din mai multe unghiuri.
Ar fi de avut în vedere că o astfel de incitare a publicului, ce se produce la doi ani, de a se întâlni cu arhitectura să se intercaleze cu ieşirea în forul public al seniorilor – respectiv filiala Transilvania a Ordinului Arhitecţilor – care ar avea menirea să facă periodic o triere a valorilor, aşa cum procedează şi alte filiale precum Nord-Vest sau Bucureşti, popularizarea lor şi promovarea la premiile naţionale.
în prealabil, însă, o publicaţie de genul “Arhitecţii şi Bucureştiul” sau dezbateri periodice ar permite formarea unor consideraţii în domeniul criticii de arhitectură. Pe de altă parte, ca orice mare oraş care se respectă, în programul anual oferit turiştilor la info tur, ar putea să fie incluse şi asemenea evenimente cum se întâmplă la Budapesta, când prezenţa şi a unor personalităţi internaţionale ar da greutate şi culoare mai ales dacă sus, în cetatea austriacă, s-ar deschide şi un muzeu al arhitecturii/oraşului. Şi ar mai fi ceva, întâlnirile anuale ale medicilor clujeni sub patronajul a trei muze ne îndeamnă să ne gândim că o întâlnire a tuturor artelor sub o singură cupolă n-ar fi o idee de aruncat. Poate că studenţii au făcut primul pas.
