în special în două domenii: Justiţia şi economia funcţională de piaţă. Reprezentantul Statelor Unite dă tonul. Iar presa din lumea întreagă îl acompaniază. Implacabil, Preşedintele şi PD-L, aflat la guvernare, sunt puşi la zid. Pe drept?
Ce se întâmplă cu Justiţia? Ce i se reproşează României? Exact ceea ce criticii din interior ai sistemului semnalează de mult timp. Şi anume, că procurorii continuă să se comporte ca şi când fac parte din afara sistemului judecătoresc. Ca şi când ei nu sunt magistraţi. Ca şi când sunt avocaţi ai statului. Ai unui stat care, uneori, se luptă cu propriii săi cetăţeni. Cu adversarii politici ai celor aflaţi la putere. Iar procurorii se transformă într-un instrument de represiune, de intimidare, de şantaj sau de răzbunare. Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti şi ziarele din lumea întreagă care analizeaza România afirmă că, în timp ce suntem campioni la realizarea de anchete spectaculoase, rămânem corigenţi sau chiar repetenţi la capitolul respect faţă de legalitate şi procedură. Iar starea de repetenţie se declară în sistemul judecătoresc, acolo unde sunt spulberate probele confecţionate de procurori. Ce ar trebui făcut?
Pentru ca procuratura să nu mai poată acţiona ca un instrument al Guvernului sau Preşedinţiei ori al unor grupuri de interese puternic reprezentate politic, este obligatoriu să avem o conducere a Parchetelor desemnată de însăşi puterea judecătorească. Respectiv de Consiliul Superior al Magistraturii. Iar din Consiliul Superior al Magistraturii nu trebuie să facă parte nici Preşedintele României şi nici ministrul Justiţiei. Pentru că ei sunt reprezentanţi ai puterii politice. Ai Executivului. Puterea executivă trebuie mai bine separată de cea judecătorească. în felul acesta, procuratura ar putea fi sterilizată.
Apoi ar fi obligatorie construirea de către CSM a unui mecanism prin care procurorii să răspunda efectiv – administrativ, dar şi material - pentru malpraxis. Pentru practică greşită. Pentru acte şi fapte care încalcă prevederile Codului de procedură penală ori Constituţia şi care aduc prejudicii cetăţeanului. Ar fi suficient pentru început.
Cât priveşte economia funcţională de piaţă, ea nu poate exista atâta timp cât este viciată competitivitatea. Iar libera competiţie este otravită prin sistemul clientelar practicat de PD-L şi de Preşedintele Traian Băsescu. Modul în care, din diverse competiţii, sunt eliminate firmele care nu cotizează la PD-L a devenit evident şi socant pentru o lume întreagă.
Nu poate exista o societate funcţională în absenţa contractelor cu statul. Ideea de a le elimina este o utopie. Dar şi un şiretlic, utilizat exact de cei care forţează sistemul. Numai că aceste contracte cu statul trebuie să devină cu adevărat transparente. Iar competiţia trebuie să fie corectă. Ca să avem o competiţie corectă, trebuie să putem sancţiona orice încălcare a legii. Şi de aceea ne întoarcem la Justiţie. Numai printr-o Justiţie puternică şi liberă, cu procurori care nu sunt avocaţi ai statului, ci veritabili magistraţi, poate fi controlată libera concurenţă.
