De aceea, a face un pronostic
acum, sâmbătă, pentru jocul de duminică seara, de pe stadionul Soccer City din
Johannesburg (Africa de Sud), este riscant: riscul ca luni dimineaţa, la citirea ziarului,
pronosticul să fi fost infirmat (cum se infirmă pe lume foarte multe
pronosticuri!). îmi asum acest risc, ştiind, între alte, că şi un pronostic
infirmat spune ceva, iar infirmarea însăşi poate fi un fapt grăitor.
Olanda sau Spania?
Desigur că o întrebare este recurentă: după ce Slovacia a învins Italia, Franţa s-a înclinat în faţa Africii de Sud, după ce pierduse în pregătiri în faţa Chinei, după ce Anglia n-a putut învinge nici Algeria, nici SUA, după ce Elveţia a învins Spania – după toate acestea deci – iar Serbia Germania, după ce Germania s-a inhibat în faţa Spaniei, se mai pot face pronosticuri? Nu cumva rezultatele depind atât de mult de capricii şi accidente, încât au prea puţină relevanţă?
Sunt, totuşi, posibile pronosticuri, adică anticipări ale rezultatelor, cu grad ridicat de probabilitate, care se confirmă. în pronosticurile pe care le-am făcut înainte de actualul turneu final de campionat mondial, din Africa de Sud, unele s-au confirmat. Am anticipat calificarea în optimile de finală a favoritelor clasice, ceea ce s-a confirmat, cu excepţia Franţei şi Italiei. Am anticipat că ofensiva acestor două echipe nu va da rezultate, fiind rău alcătuită din jucători, încât şansele celor două foste campioane ale lumii nu sunt mari. în rest, am anticipat unele câştigătoare ale disputelor care duceau înainte.
Acum, aplicând aceeaşi metodă – care presupune, între altele, considerarea lotului, experienţei, antrenorului, condiţiei fizice, aşezării în teren, uzurii, motivaţiei, atmosferei din jurul echipei – ce se poate spune despre finala Spania-Olanda? Să facem tabloul situaţiei.
Olanda are cel mai bun lot de jucători la acest turneu final. Cel puţin 17 jucători sunt compleţi, driblează şi deposedează cu abilitate, aplică riguros şi inovativ partitura stabilită de antrenor. Experienţa lor internaţională este solidă, făcută la mari cluburi din Europa. Antrenorul Marwijk a aplicat până acum o strategie orientată spre rezultatul de pe tabela de marcaj, fie şi sacrificând fantezia jucărilor şi spectacolul. Condiţia fizică a jucătorilor nu a pus probleme până acum (poate doar la van Bommel sau de Zeuw), iar aşezarea în teren este de natură să amplifice atacul (la nevoie) şi să întărească apărarea (când trebuie).
Jucătorii nu par marcaţi de uzura campionatelor grele în care sunt prezenţi, dar nici nu exaltă de prospeţime. Motivaţia lor este ridicată, dar şi atenuată de tradiţia în care foarte buna echipă a Olandei pierdea (în turneele finale din Germania şi din Argentina) în faţa echipelor mai puţin în formă la acea oră, ale gazdelor. Atmosfera din jurul echipei este încurajantă, dar şi marcată de prudenţă în faţa celeilalte finaliste.
Spania a investit cel mai mult în fotbalul unor mari cluburi în ultimele decenii. La actualul turneu final, ibericii au adus o echipă relativ tânără, compusă din jucători rulaţi în cele mai grele bătălii, care ştiu cum se abordează o partidă. Uzura lor, datorată unui campionat greu, este contrabalansată de un avantaj ce poate fi decisiv: Spania are o structură de şapte jucători – Pique, Puyol, Iniesta, Xávi, Busquets, Villa, Pedro – care nu numai că sunt versaţi, tehnici, calculaţi, dar joacă de mult timp la aceeaşi echipă, Barcelona.
Acesta este un avantaj, care poate înclina balanţa. Cred că secretul victoriei contra Germaniei rezidă în acest fapt, de care echipa lui Löw s-a temut, pe drept. Pe de altă parte, mai mult decât orice altă echipă, spaniolii pot controla prin pase tot terenul.
Ei vor fi capabili să lase spaţiu infim de manevră abililor atacanţi olandezi. Motivaţia lor este cea mai ridicată, fiind în faţa unei premiere absolute: câştigarea titlului care le lipsea, cel de campioni ai lumii, după o primă prezenţă în finală. însufleţirea din jur este, foarte probabil, unică. Spania este echipa “în urcare”, ceea ce poate fi un alt avantaj de natură să încline balanţa.
Ca să fiu cât se poate de explicit în pronosticul meu, aş spune că, peste multele considerente şi comparaţii pe care le putem face, Spania are trei avantaje aparte: capacitatea de a controla terenul prin pase care neutralizează atacurile echipei rivale, capacitatea de a-şi impune jocul ca urmare a bunei structurări a echipei printr-o îndelungată acomodare reciprocă a jucătorilor şi psihologia specifică unei echipe aflate “în urcare” de formă, de motivaţie şi de atmosferă. Aceste avantaje vor afecta deznodământul meciului. Sunt posibile accidente? Ca întotdeauna.
