După dezbaterea de vineri seara

Palatul Parlamentului, vineri, 20 noiembrie 2009, ora 19.00.

Trei crai faţă în faţă pentru a ne convinge să le încredinţăm visele şi, până la urmă, viaţa noastră pentru următorii 5 ani.

 

Şi a fost, în sfârşit, şi dezbaterea. Marea dezbatere. Am urmărit-o cu maximă atenţie. M-au dezamăgit 2 din 4 participanţi. Cei trei, Băsescu-Geoană-Antonescu, şi Robert Turcescu. Dezămăgirile, Robert şi Crin, surprizele - Geoană şi chiar Băsescu, la care se vede că are totuşi 5 ani de meciuri în picioare.

 

Geoană - marea surpriză! Mult mai bun şi consistent decât mă aşteptam. în cazul lui s-a văzut forţa unui staff de campanie care îşi face treaba. Crin, mult prea agitat şi uşor obraznic, arogant şi cel mai agresiv. Până la urmă poate fi scuzat. Şi-a jucat şansa de a aduce la vot electoratul tânăr şi nehotărât. Pentru acest electorat a evoluat! Exclusiv pentru acest electorat. Să sperăm că aceştia s-au şi uitat la TV. Era totuşi vineri seara şi se pregăteau oamenii... de cluburi. Băsescu, sub aşteptări la început şi pe final, dar bunicel pe alocuri, în dezbaterea efectivă.

 

Prea multe date şi articole de lege însă, mult prea multe pentru a putea fi urmărit şi pentru a marca! S-a încurcat în maldărul de dosare care l-a însoţit şi a fost prea întortocheat şi încâlcit în explicaţii. Mult sub ceea ce ne-a obişnuit în 2004! A involuat în loc să evolueze faţă de campania din 2004. Apăsat de stres, oboseală şi extrem de stors, epuizat. Sfârşit. Fără nervul şi verbul care odată îl făceau celebru. E, oricum, mult mai greu să evoluezi din postura de preşedinte în funcţie, decât din cea de aspirant-candidat. S-a văzut asta. A încasat şi a preferat de prea multe ori doar să ucidă din privire, ca o cobră în aşteptarea... turului 2. E foarte probabil ca doar atunci să se dezlănţuie. Dacă mai e în stare şi nu e sfârşit. Băsescu nu mai are spontaneitatea şi zâmbetul care l-au făcut un tip simpatic. E încrâncenat rău şi extrem de acru chiar şi atunci când tace şi priveşte evoluţia celorlalţi. Totuşi, încă foarte “greu de ucis”.

 

Crin a părut disperat să puncteze cu orice chip şi a împărţit pumni şi ghioage în cap în dreapta şi în stânga. A încercat să puncteze cu disperare! S-a văzut asta. Cât despre Robert Turcescu, omul căruia i-a aparţinut formatul emisiunii şi care a fost recomandat de către stafful PDL, dar a fost acceptat şi de staffurile Geoană şi Antonescu, părerea mea e că a dezamăgit. Nu a reuşit să fie echidistant şi a creat un uşor avantaj candidatului Băsescu. Acestuia i s-a adresat extrem de reverenţios, nu a fost în stare să îl oprească niciodată, chiar dacă a depăşit timpul alocat şi, extrem de grav, i s-a adresat permanent cu Domnule Preşedinte, ceea ce a dus la obţinerea unui avantaj de imagine la nivel mental pentru acesta. Dacă vorbea cu aceeaşi adresare şi celorlalţi doi candidaţi, unul preşedinte de partid, iar celălalt preşedinte de partid şi de Senat, dădea dovadă de egală măsură.

 

Din păcate, a greşit nepermis pentru experienţa sa tocmai prin modul de adresare diferit către cei 3 competitori. Ciudat că nimeni nu i-a spus asta, mai ales că acolo era o armată de producători, editori şi realizatori de emisiuni! L-au lăsat să greşească de la început până la sfârşit. Poate tocmai pentru a putea să-i reproşeze. Ce e drept nu a contat foarte mult în ecuaţia serii. Crin a început uşor ezitant, dar a marcat atacând în forţă. Geoană a început echilibrat şi diplomat, încercând să puncteze principalele teme de campanie. Băsescu a început uşor alambicat şi greoi. Geoană a fost lovit dur prin cumnatul său şi prin SOV, la ambele atacuri fiind oscilant în răspunsuri şi argumentări.

 

La subiectul Ionuţ Costea a fost complet descoperit, deşi trebuia să se aştepte la atac, iar la subiectul SOV nu a fost destul de motivat şi motivant în acuzaţiile de minciună la adresa lui Băsescu. Bună chestiunea cu ascultatul telefoanelor românilor, dar insuficient de argumentat spusă. Trebuia repetată pentru a fi impusă. Geoană a greşit şi la fapta bună, părerea mea, la chestiunea cu soacra nu a fost foarte inspirat şi pentru a putea anula eventualele viitoare atacuri pe această temă, ar fi trebuit să zâmbească şi să fie uşor şugubăţ! Soacra are un rol important în folclorul popular, dar nu trebuie uitat că românilor le place... zâmbetul! Crin a fost uşor prea agresiv şi a dat impresia pe alocuri că e într-un talk-show la Antena 3, cu Stan şi Ciutacu, mai mult decât într-o dezbatere cu încă doi candidaţi pentru cea mai importantă poziţie în stat. A dorit să puncteze prea mult la capitolul impresie scenică şi a sfârşit dând impresia de inconsistenţă şi agresivitate uneori de neînţeles.

 

Crin şi-a pus prea mari speranţe în dezbatere şi a mizat exclusiv pe cartea atacului şi a răspunsurilor surpriză. A răspunsurilor şoc. Are replică şi e, indiscutabil, cel mai  spontan, dar, din păcate, a suferit la capitolul consistenţă a mesajului. Chestiunea cu Tudor Chirilă mi s-a părut mai mult decât penibilă, având în vedere că îl avea de faţă, în chiar primul rând de susţinători, pe “boierul minţii, spiritului şi comportamentului”, Neagu Djuvara, şi era şi ultimul la ordinea răspunsurilor, după Băsescu şi Geoană, având astfel timp să-şi studieze şi analizeze răspunsul. Nu poţi veni după Patriarhul Daniel cu Tudor Chirilă, decât dacă vrei să te faci de râs, să şochezi cu orice chip sau dacă ataci exclusiv segmentul celor foarte tineri şi extrem de nehotărâţi! Crin a punctat bine însă în relaţia cu Băsescu, aruncând spre acesta cu “grupul de interese” - care trăieşte cu siguranţă bine -, fiicele acestuia, Elena Udrea, asfaltatorii şi miniştrii săi, etc.!

 

Mi s-a părut că Băsescu suferă în confruntare din lipsa antrenamentului şi, cu precădere, a faptului că şi-a pierdut antrenamentul de a fi contrazis în ultimul timp. Geoană a încercat să puncteze pozând în mediator şi diplomat, mai ales în momentul în care Crin şi Băsescu se războiau surd. Geoană a folosit câteva cuvinte-cheie şi a încercat, prin mesaje, să-şi fixeze propriul electorat. Uşor populist şi cu o adresabilitate spre marea masă a românilor sărăciţi de criză, a rostit de multe ori “locuri de muncă”, “siguranţa zilei de mâine”, etc. Acelaşi Geoană a gâdilat şi încercat la maxim spiritul naţional şi latura creştină a românilor: “creştini, familie, ortodocşi, români, România, acasă, copii” au fost, de asemenea, doar câteva din cuvintele altui set repetat cu insistenţă de Mircea Geoană.

 

Multe cifre şi enunţ bun pe problema agriculturii, a învăţământului şi a sănătăţii, la acelaşi Geoană. Rostirea unor nume de oraşe-Bistriţa, Târgovişte, Suceava- şi de regiuni istorice- Ardeal, Oltenia  Moldova- menite să câştige electoratul din aceste zone. A gâdilat patriotismul local. Punctaj peste aşteptări în urma dezbaterii de ieri, în problema politicii externe, la Traian Băsescu. Punctaj slab în ecuaţia impozitării la Crin. Având în vedere electoratul său, Crin trebuia, probabil, să apese mai mult pe problema taxelor şi impozitelor şi în special a măsurilor de relaxare fiscală. Băsescu a dat impresia că poate fi bătut dacă nu se încarcă de energie şi informaţii proaspete. E destul de prăfuit în mesaj şi informaţii. E, în continuare, foarte nervos, chiar surprinzător de afectat pe problema Flota.

 

Geoană a evoluat cu siguranţă şi a reprezentat marea surpriză a serii. E mai consistent decât părea la începutul acestei campanii. Trebuie să-şi găsească însă metode de contraatac la acuzaţiile privitoare la cumnat, moguli şi colegi de partid pătaţi. Crin trebuie să câştige în consistenţă, se bazează prea mult pe spontaneitate, şi să renunţe la aerul uşor arogant. Nu-i face bine, mai ales că al său comportament este extrem de normal. Băsescu a procedat inteligent în momentul în care a blocat accesul Elenei Udrea, al lui Videanu, Berceanu şi chiar al premierului interimar, proaspăt huiduit, Emil Boc, în grupul susţinătorilor din spatele său. Crin a avut cel mai bun grup de susţinători, dar, din păcate, nu a ştiut să uzeze de el. Geoană a mizat în grupul susţinătorilor pe colegii de partid inatacabili, dovedind că cel puţin pentru primul tur de scrutin mizează aproape în exclusivitate pe electoratul de partid.

 

P.S. La prezenţa scenică, la Cluj a punctat Băsescu prin pupatul mâinii doamnei Antonescu, la Palatul Parlamentului, ieri-seară, a punctat Geoană cu cele trei buchete de flori. Trandafiri roşii. Apropierea lui Băsescu de Antonescu, înaintea începerii dezbaterii, dar într-un moment în care camerele erau pornite şi în emisie şi şoaptele rostite înaintea dezbaterii au creat impresia unei conlucrări. O şmecherie care a dat impresia unei Alianţe. Momentul în care Crin dădea din cap afirmativ atât la spusele lui Geoană, cât şi la ale lui Băsescu l-a poziţionat în planul doi al dezbaterii.

 

Greşeală de atitudine scenică. Similară mişcării cu batista pe frunte, făcută de Geoană după prima intervenţie. Şi gestica este importantă într-o confruntare. Băsescu a fost prea încruntat pe parcursul dezbaterii, ne-a arătat o faţă care nu-i este familiară în spaţiul public. Greşit să iei totul în glumă şi să hăhăi 5 ani, şi să fii atât de încrâncenat şi acru la final! E prea mare şocul atitudinal şi comportamental. Nu mai înţelege nici propriul electorat nimic.