Distrugerea capitalismului românesc

Traian Băsescu a pronunţat zilele trecute o formulă magică.

Atunci când a vorbit despre necesitatea lărgirii bazei de impozitare. I-au ţinut isonul, ca la comandă, atât ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, cât şi reprezentanţii Băncii Naţionale, Mugur Isărescu şi Adrian Vasilescu. Dar la ce anume s-a referit şeful statului, vorbind despre lărgirea bazei de impozitare? Şi la ce s-au referit ceilalţi? La acelaşi lucru.

           

Atunci când liberalii de dreapta susţin, în mod consecvent, că nu impozitele mari sunt soluţia pentru un buget bogat, indiferent că ne aflăm în criză sau în plin avânt economic şi că, în orice caz, în momentele pe care le traversează acum România condiţia succesului este dată de posibilitatea de a colecta puţin de la cât mai mulţi, ei se referă la ceva cu totul şi cu totul diferit de viziunea prezidenţială. Condiţia succesului în viziunea liberalilor de dreapta, viziune împărtăşită de mai mulţi ani de PNL, este crearea condiţiilor necesare pentru a avea în România un număr din ce în ce mai mare de contribuabili. Evident, nimeni nu este atât de nătâng încât să-şi imagineze că putem ajunge la acest rezultat mărind, pur şi simplu, numărul de salariaţi şi de pensionari pe care să-i impozităm. Cheia succesului este stimularea clasei de mijloc.

 

Fără o clasă puternică de mijloc nu există nici capitalism, nici prosperitate şi nici o largă bază de impozitare. în consecinţă, nu vom avea, în absenţa unei clase de mijloc, niciun buget satisfăcător, care să ne permită să asigurăm supravieţuirea naţiunii, înţelegând prin aceasta şi plata imenselor datorii acumulate de regimul Băsescu.

 

 

Dar cum să avem o puternică clasă de mijloc? Din nou, nu există decât o singură cale. Şi anume, ca statul, prin măsurile pe care le ia, să contribuie la apariţia şi dezvoltarea societăţilor comerciale mici şi mijlocii. Cu cât avem mai multe, cu atât se vor strânge mai multe impozite. Cu cât impozitele vor fi mai mici, cu atât vom avea mai multe societăţi de acest fel, bune plătitoare. Este o relaţie directă. în mod asemănător, se pune problema şi în ceea ce priveşte societăţile comerciale mari. Impozitele mici atrag investiţiile şi investitorii. îi încurajează să vină şi să rămână în România. Şi produc în mod direct, pe calea impozitelor, venituri la stat şi în mod indirect, prin locurile de muncă, astfel asigurate, alte şi alte substanţiale venituri la buget.

 

Nu lovind în bogăţie prin impozite progresive, aşa cum vrea PD-L, sau pe alte căi, aşa cum vrea Guvernul Boc, îi vom ajuta pe cei săraci. Dimpotrivă. Cu cât vor fi mai mulţi oameni bogaţi în România, cu atât săracii vor fi mai puţini. Pentru că cetăţenii vor avea locuri de muncă asigurate, plătite din ce în ce mai bine şi impozitate, în mod rezonabil, de către stat. Crescând consumul prin numărul tot mai mare de locuri de muncă, economia creşte şi avem posibilitatea de a ieşi din criză.

 

Dar Preşedintele României s-a referit la cu totul şi cu totul altceva, vorbind despre lărgirea bazei de impozitare. El nu s-a gândit nici la stimularea clasei de mijloc, nici la vreo creştere economică. El şi-a propus, pur şi simplu, să oblige Guvernul Boc să impoziteze, la sânge, tot ce mişcă. Să ia pielea şi de pe cei mai săraci dintre cei săraci. Dacă această măsură, preconizată de Băsescu, s-ar aplica, am asista nu numai la distrugerea capitalismului românesc, ci şi la cauterizarea întregii Românii, pentru două-trei generaţii.