Foto Tudor Giurgiu, la final de TIFF 2025: ''Nu mǎ (ne) așteptam sǎ...vinǎ atâta lume la Amadeus Live, ca Bela Tarr să fie atât de volubil și cald, ca Florin Piersic sǎ fie într-o așa formǎ senzaționalǎ''

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) a adunat la Cluj, în cele zece zile de filme și spectacole, peste 130.000 de spectatori. Tudor Giurgiu, directorul festivalului, a scris și câteva concluzii. 

''Am auzit prea des în timpul TIFF sintagma “nu mǎ/ne aşteptam sǎ…” încât mi-a rǎmas în cap ca un fel de powerplay al festivalului. Așadar, în loc de concluzii, o listǎ lungǎ de “Nu mǎ (ne) așteptam sǎ…”

vinǎ atâta lume la Amadeus Live. A fost copleşitor! Un final de festival memorabil.
“fiți atât de profesioniști și concertul sǎ sune atât de bine”, au zis promotorii și tehnicienii englezi, responsabili de eventul Amadeus. Așteptǎrile sunt, în continuare, low de tot, când vine vorba de țara noastrǎ. Realizez încă o dată că expresia aia cu “TIFF pune România pe hartǎ” e cât se poate de adevǎratǎ.
“regǎsesc Clujul și TIFF atât de schimbat în bine”, au zis invitați strǎini care nu mai fuseserǎ la festival de peste 15 ani.
mǎnânc atât de bine la Kupaj. Restaurant de top, un must-do dacǎ treceți prin Cluj.
vǎd cǎ și la Cluj existǎ locuri unde patronii considerǎ cǎ e esențial pentru client sǎ audǎ muzica tare de tot, în timp ce mǎnâncǎ sau socializeazǎ. Inclusiv la un cocktail TIFF. De nesuportat.
“fiți atât de ospitalieri! Aveți o echipǎ de Guest extraordinarǎ!”, au zis mulți invitați. (și nu numai, aș zice eu..)
vǎd cozi lungi, pe trotuar, la filmele din program. La filmul lui Radu Jude, la “Pǎdurea de molizi” al subsemnatului și or mai fi fost și altele.
vǎd cum schimbul de generații în echipa TIFF se întâmplǎ firesc, smooth. Vorba colegului Hordila, copiii de ieri au devenit majori (Ştefan al meu a crescut odatǎ cu festivalul), iar alții îi calcǎ pe urme.
îi revǎd, și anul ǎsta, pe câțiva foşti colegi care acum locuiesc în strǎinǎtate. Toma, cineast & prof de film în USA sau Rares, azi avocat în Stuttgart, ieri mare boss la Protocol.
ca Florin Piersic sǎ fie într-o așa formǎ senzaționalǎ. Întâlnirea cu cei peste 3000 de oameni din Piațǎ l-a întinerit cu 10 ani.
ca filmul lui Paolo Genovese “Eu, tu și cei din mintea noastră” sǎ fie sold-out de la ora 16.00, înaintea proiecției din Piațǎ de la 21.45. 2800 de bilete vândute. A fost unul din hiturile festivalului, sper sǎ îl descoperiți în cinematografe din 26 septembrie, distribuit de Transilvania Film.
(re)descopǎr corul Madrigal. Rare sunt momentele când nivelul excelenței artistice nu coboarǎ odatǎ cu trecerea anilor. Mai mult decât, sub managementul eficient al lui Emil, partea de promovare și vizibilitate în social media sunt extraordinare. Absolut pe merit.
vǎd atât de multe filme de-a lungul celor 10 zile. Nicio dezamăgire. Iar “Escape” al lui Rodrigo Cortes, “Peacock”, “In the Belly of AI” sunt fabuloase. Sirat, premiul juriului la Cannes, a închis festivalul într-un mare fel. Pentru mine, e filmul anului.
văd că, în pofida evidenței și a rezultatelor, Direcția politici culturale din Ministerul Culturii ne sabotează constant, au o plăcere diabolică în a ne tăia finanțarea an de an. Argumentele sunt non-existente și puerile. Noroc că miniștrii nu pot fi păcăliți așa ușor.
ca Bela Tarr să fie atât de volubil și cald. Mi-a povestit cu afecțiune despre despre foștii studenții de la școala din Sarajevo, azi împrăștiați în toată lumea și despre experiența unică de profesor în China, la facultăți de film cu sute de studenți.
mi se cânte “La mulți ani!” la miezul nopții, în dreptul fostului hotel Melody.
ca spectacolul multimedia al polonezilor de la Rebel Babel Orchestra, pe fondul imaginilor din filmul “Peasants” să fie magistral. Știam de ei că sunt buni, dar showul a fost incredibil. Avem și noi muzicieni talentați, pe când oare ceva similar și în RO?
N-am scris despre multe, despre copiii care învață film la Let’s Go Digital, despre proiecțiile Open Air de la Florești sau Bonțida, despre showul ecvestru de la Issa și proiecția din manej, despre Maria de Medeiros sau live score-ul la pian al lui John Sweeney pentru filmul cu Buster Keaton, aș putea să umplu pagini. Cel mai bine e însă să trăiești TIFF-ul pe viu! Ne vedem la anul!'', a declarat directorul TIFF, Tudor Giurgiu.